La intervale scurte, imitând întrucâtva periodicitatea replicilor seismelor naturale, se declanşează câte un val de declaraţii tulbu­rătoare în viaţa politică a ţării, care nu fac decât să răvăşească şi mai mult situaţia destul de confuză în care se scaldă conglomeratul politic. După interviul preşedintelui Traian Băsescu urmează cel al şefului de campanie electorală PD, Cozmin Guşă. Ca să se des­povăreze de fabuloasa încărcătură a zbuciumatelor electorale, Guşă a ales, după model prezidenţial, calea destăinuirilor, a profeţiilor şi sfaturilor de genul celor ale analiştilor în materie, probabil pentru a-şi redobândi profana bucurie dintre tot şi nimic. Cele două, de-acum celebre interviuri, în loc să suspende întrebările, au iritat minţile, au ascuţit pana scriitoricească croind un morman de comentarii, pro şi contra ori nicicum, cu gândul la efectele percuţiei deloc amăgitoare. Dacă lui Băsescu i s-au mai iertat greşelile în virtutea rangului pe care îl deţine, Cozmin Guşă este asaltat de critici dure, pus la in­dex pentru dreptul de a-şi exprima fără echivoc părerile. Nu spunem că mentorul pedist a încălcat principiile democraţiei, fiecare este liber să trăncănească ce vrea şi cum doreşte, dar populaţia este sătulă de vorbe mari şi vrea fapte în locul elocinţei. Libertinajul pe care şi-l arogă sfetnicul Cozmin îl împinge până la criticarea afir­maţiilor apreciative ale şefului statului Traian Băsescu, la adresa predecesorului, Ion Iliescu, când a afirmat că Iliescu este "un poli­tician remarcabil" şi i-a acordat dreptul să folosească reşedinţa Scro­viştea. Într-o formulă aşezată pe principii liberalo-democrate nu credem că este interzisă recunoaşterea unor merite, reconcilierea pe care le agită Cozmin Guşă. Asemenea mesaje ne trimit cu gân­dul mai degrabă spre vadismele PRM şi nicidecum spre ideologia unui partid din familia social-democraţiei de unde îşi are obârşia. Mai tânărul Guşă doreşte să facă o profundă curăţenie şi în Par­lamentul de care este "responsabil" avansând ideea reluării proce­durii de alegere a celor doi preşedinţi ai Camerei şi Senatului. Totul pare aici coajă de ou, gest resorbit.
    Ambianţa ermetică a partidelor, "plină de securişti şi nomen­cla­turişti de rang doi", nu se lasă uşor devorată, în opinia incendiarului Guşă. Peste focul luptelor, care continuă încă în varii câmpuri de bătălie politică, mai lipseau doar ieşirile în media de genul celor de­ja prezentate şi a multora pe care le lăsăm uitate într-un articol de cotidian. Elaboratele fraze ale şefului Antenei 1 şi PUR, Dan Voi­culescu, au făcut înconjurul studiourilor TV, s-au măcinat sub pre­siunea rotativelor şi au răscolit frunţile. Ca într-un languros tango, preşedintele PUR s-a retras cu câteva posturi de prefecţi înapoi pentru a înainta cererea unor posturi (mai importante) în serviciile descentralizate pe acelaşi ring de dans care se numeşte guvernare. Motivaţia este simplă: "Problema care se pune este legată de faptul că unii dintre specialiştii noştri sunt doriţi pentru ocuparea unor posturi" spune Voiculescu. În timp ce în Capitală se derulează pe bandă opinii, intervenţii, interviuri, şedinţe şi câte alte feluri de acti­vităţi logistice aducătoare de funcţii, poziţii, putere şi bani la Sfântu Gheorghe se pune de referendum pentru înfiinţarea unui Ţinut Secu­iesc autonom. Demersurile consiliilor locale din Mureş, Covasna şi Harghita şi ale capilor Consiliului Secuiesc fiind trecute de presă doar la capitolul alte ştiri, poate tocmai pentru că scrisorile des­chise venite din zonă pe adresa Guvernului sunt scurte, răspicate, cu punctul pe... autonomie şi nu se lăbărţează în hârjoneli şi şu­şoteli, nu dau lecţii de principii în căutarea pietrei filosofale, ci îşi văd tacticos de treburi, cu răbdare, pe îndelete cu puţin zgomot pen­tru mult prea mult.
    O translaţie de la interese personale, de la afişaje teatrale la tâl­curi profunde, cu adevărat întru folosul neamului ar fi imperios ne­cesară în rândul tuturor celor care susţin că ne vor binele.