Declaraţiile şoc ale lui Traian Băsescu, cererea lui Adrian Năs­tase de suspendare a preşedintelui ţării, piruetele partidului Antenei 1, virtuala fuziune PNL-PD, demisia lui Mihai Lupoi din PRM, scandalul provocat de liderii Alianţei D.A. din Covasna din pricina numirii unui prefect maghiar au fost ridicate, fiecare în parte, la rang de eveniment şi comparate, fără prea multă imaginaţie, cu tsunami. Adevăratul tsunami, însă, ca să ne menţinem în perimetrul abuzivei comparaţii, a acţionat, mai mult sau mai puţin discret asupra PSD. Mai întâi dinafară, prin vocea europarlamentarului socialist german Jo Leinen, care este totodată preşedintele Comisiei pentru Politică Externă din legislativul comunitar. Acesta a exprimat fără echivoc poziţia socialiştilor europeni într-un interviu acordat postului de radio Deutsche Welle: "Alegerea noului preşedinte al social-democraţilor români este o problemă a social-democraţilor români, dar dacă Eu­ropa ar putea da un sfat, acesta ar fi: e nevoie de o înnoire a par­tidului, în urma unui insucces în alegeri. Au existat două înfrângeri electorale. Ceva a deranjat electoratul, altfel partidul ar fi câştigat. Politica este făcută de persoane. Din perspectiva Bruxelles-ului am recomanda instalarea unei noi echipe de conducere, cu oameni noi, care simbolizează un nou început şi îi pot da viaţă".
    La o distanţă de numai trei zile, tsunami a lovit din nou, de data aceasta chiar din interiorul PSD. Concret, luni, la Cluj-Napoca s-au reunit liderii a 14 filiale judeţene ale PSD din Transilvania şi Banat, în frunte cu Ioan Rus şi Vasile Dâncu. Semnatarii declaraţiei emise cu acest prilej s-au lepădat de ex-preşedintele României, afirmând textual: "Ar fi o greşeală să aşteptăm ca Ion Iliescu, preşedintele fondator, să fie marele reformator". Ceea ce ni se pare corect.
    Ei au acuzat şi conducerea centrală a PSD că "a acţionat dis­cre­ţionar", că a pierdut alegerile întrucât a urmărit strategii elec­torale greşite precum "alianţa cu PUR şi anunţarea prematură a unei formule guvernamentale cu UDMR înainte de turul al doilea al prezidenţialelor", că s-a pretat la "o excesivă centralizare" şi că a per­mis dezvoltarea baronilor locali. Chiar dacă faţă de Adrian Năs­tase documentul a manifestat o oarecare complezenţă, aceasta nu poate să înşele pe nimeni în privinţa intenţiilor reale ale "revo­luţionarilor" de la Cluj care au dat semnalul schimbării unui partid ce nu are altă soluţie de supravieţuire decât reformarea profundă. Iar universitarul Ioan Rus ar putea fi liderul unei asemenea mişcări de primenire masivă a PSD-ului printr-o infuzie de intelectualitate dar şi de moralitate. Căci liderul clujean a pornit ofensiva de pe poziţia po­liticianului care a refuzat să se ascundă în spatele imunităţii parla­mentare după ce a pierdut primăria adjudecată de Emil Boc. Lui Ioan Rus şi celor care i s-au alăturat nu le va fi uşor, desigur, să se impună, în condiţiile în care contraofensiva dinozaurilor se anunţă pe cât de dură pe atât de perversă. Marele noroc ar fi ca din lupta Ili­escu-Năstase să iasă câştigător un al treilea combatant iar acesta să fie Ioan Rus. Un noroc pentru PSD dar şi pentru viaţa politică din România care are nevoie de cât mai mult aer proaspăt.