Nu mă voi ocupa în cele ce urmează de toate detaliile evoluţiei româneşti (clar dirijată) din '89 încoace, ci de una dintre liniile ei generale de strategie, care se numeşte lupta cu corupţia. Ca şi alte fenomene sociale, corupţia românească s-a desfăşurat ca un fel de competiţie "cine fură mai mult, mai cu eleganţă şi mai cu ori­gi­na­litate", într-o arenă CREATĂ ARTIFICIAL! Pentru că, orice aţi spu­ne, premisa de la care trebuie să pornim în analiza corupţiei este aceea a spaţiului în care se desfăşoară ea (economic, legislativ, po­litic). Un spaţiu pus cu largheţe la dispoziţie, din 1989 încoace, tu­turor celor cu abilităţi. (Chiar preşedintele Băsescu afirma, recent, că se mediatizează prea intens clanul Cămătarilor, când de fapt e­xistă mafioţi mai mari, încă nederanjaţi. Şi, până la urmă, cum ar fi putut ajunge Cămătarii la puterea pe care o aveau, fără compli­ci­tatea autorităţilor?) Dar spaţiul pus la dispoziţia corupţiei era un spa­ţiu CONTROLAT! Cu alte cuvinte, s-a dat liber la corupţie cu bună ştiinţă, ba chiar a fost încurajată în mod tacit. De ce? Mai întâi pen­tru că în România, prin competiţie economică directă şi legală, în condiţiile unei legislaţii neadaptate economiei de piaţă, constituirea unei averi considerabile ar fi durat cel puţin 50 de ani, şi schimbări succesive de generaţii. Românii cinstiţi ar fi avut răbdare să aştepte, dar nu ar fi putut aştepta nici România şi nici Uniunea Europeană. Comunitatea internaţională nu dorea doar creştere economică şi o reducere a inflaţiei în statistici, ci şi parteneri de dialog individual (chiar dacă erau artificiali), suficient de bogaţi pen­tru a fi consideraţi ca atare. Era evident că aveam nevoie rapid de oameni bogaţi, de afaceri, indiferent cum s-ar fi derulat aceste afaceri. Au apărut, ast­fel, pe eşichierul societăţii româneşti piese de ambele culori (con­fecţionate din acelaşi material), care nu au mai respectat câmpurile: turnurile au început să sară precum caii, nebunii au început să se mişte ca reginele, ba chiar şi pionii au început să se transforme mai repede în piese cu putere... Regula "fără reguli" a funcţionat cu suc­ces, până în zilele noastre, urmărită cu răbdare de nevăzuţii creatori de scenarii, de strategii şi analiştii din umbră ai sistemului româ­nesc. Aşa că ei dispun acum de toate datele, pentru a fi capabili să pună capăt fenomenului, căci le vine uşor să distrugă ceea ce era propria lor operă (cu atât mai mult cu cât, ca în drama lui Fran­ken­stein, monstruoasa creaţie tinde să devină mai puternică decât cre­atorul ei). Procedura care s-a întins pe o perioadă de 15 ani este similară cu acceptarea pirateriei în apele teritoriale. Adică le pui piraţilor la dispoziţie un spaţiu liber în care ei să se desfăşoare, să prade şi să adune comori, dar stai cu ochii pe ei. Şi, la momentul oportun, scoţi flota militară din porturi şi îi execuţi fără drept de apel. Soluţia sacrificării piraţilor români are două mari avantaje: îmbu­nătăţirea substanţială a imaginii României în raport cu UE (uite cum am lichidat noi corupţia, în doi timpi şi trei mişcări) şi aducerea unor resurse importante la bugetul slăbit de măsurile noului Executiv (cotă unică de impozitare, creşteri salariale şi de pensii etc.). Nu credeţi? Păi însuşi "marele inchizitor" Ilie Botoş a declarat că mafia românească realizează un profit de milioane de euro lunar. Vă daţi seama câte se pot face cu banii ăia...? Iar dumnealui, piratul, care poate face parte din mediul de afaceri, din mediul politic, din Jus­ti­ţie, din Poliţie, din administraţie, din mafiile comunităţilor profe­sio­nale, din rândurile foştilor securişti etc., nu ştie, desigur, că a fost monitorizat şi cântărit de multă vreme şi că tocmai acesta este ro­lul lui: sacrificarea la momentul oportun. (Deja cazurile cele mai celebre au apărut în presă: RAFO, Ministerul Sănătăţii, "Petro­midia"). Când se ajunge la un astfel de punct terminus în strategie, nu mai trebuie decât să chemi la rampă... amiralul! În cazul nostru, el se numeşte Traian Băsescu. Omul potrivit, la momentul şi la locul potrivit. Iar mesajul său este cât se poate de clar, la adresa ce­lor ce pregătesc ghiulelele de 15 ani încoace (servicii secrete, Jus­tiţie şi Poliţie): "atacă şi scufundă"!