De ani buni ne-am acomodat, ne-am împăcat cu fluxul legislativ care reconfirmă că ce-i azi drept, mâine-i minciună. Textele de lege se cufundă în contradicţii, în subînţelesuri care se întind dincolo de raţiuni, de pragmatismul cotidian. Bogata zestre a ordonanţelor de urgenţă pesediste de peste o mie o sută de titluri trebuie ajustată, modernizată, adusă la zi. Echipe noi se căznesc din răsputeri să răs­cumpere legal autoturismele învechite şi răblăgite ale cona­ţio­nalilor ademenindu-i cu vreo trezeci de milioane de lei în schimbul unui bon valoric pe care îşi pot achiziţiona o mândreţe de autoturism nou-nouţ din parcurile auto interne. Asta înseamnă că tot cei de bani gata îşi pot permite să ia cu asalt ghişeele cu bonusuri auto. Ceilalţi, cu casabile, mai pot aştepta la rând vreo câteva generaţii că doar primii cinsprezece mii, din aproape jumătate de milion, au norocul să intre sub incidenţa legii. Ordonanţa cu pricina, 92/2004, a stârnit reacţii încă de la începuturile ei pesediste, iar acum a­prinde din nou spiritele: ba că este în favoarea firmelor de desfacere a autoturismelor, ba a mediului ori a aleşilor care îşi vor schimba maşinuţa veche pe una trăsnet.
    O altă bombă a explodat recent ca să demonstreze, oarecum, că trecutul nu este mort, că el trezeşte pasiuni şi, mai ales, aduce bani la buget. Executivul se întoarce astfel spre abia încheiatul an 2004 stabilind dintr-un condei cota dublă de impunere a dividendelor aferente acestui an financiar care ajunge astfel la zece procente. Im­punerea la dublu a micilor întreprinzători - pe venit, pe dividende şi câte vor mai urma - se constituie într-un joc subtil şi ameninţător ascuns în eleganţa formulărilor de lege. Bâlbele guvernanţilor ieşiţi pe sticlă, să expliciteze motivant, au crescut ratingul televiziilor şi, deopotrivă, îngrijorarea plătitorilor, mai ales că prin culise se zvo­neşte şi creşterea TVA. Până unde? Până când?
    Spiritul inovator şi-a pus pecetea chiar şi la Bursa de valori, ci­neva de mai sus aruncând în ograda acesteia obligativitatea unui extras de cont pentru vânzarea acţiunilor. Răscolită în profunzimi, du­pă ce părea că este singura instituţie care s-a relansat specta­culos în acest an, ea, Bursa, a sărit din ţâţâni la gâtul celor care au gândit o singură dată până să pună tranzacţiile la încercare.
    Nici legile fondului funciar nu au scăpat de sub lupa modificărilor. Ministrul Flutur anunţă o reformare a pachetului de legi funciare pen­tru că "sunt foarte multe lucruri de modificat". Cum va reuşi să facă lumină într-un hăţiş care s-a intensificat an de an, în care s-au pro­dus fărădelegi cu duiumul, rămâne de văzut.
    Pe scara ce ghidează finalitatea năzuinţelor spre plinătatea bote­zată de noi viaţă, viaţă simplă şi curată, s-a înscris cu binecu­nos­cuta-i voce şi ministrul Mona Muscă anunţând nu o lege, ci o co­mi­sie legislativă de anchetă la societăţile publice de radio şi tele­vi­ziune pentru care plătim cu bani personali, mai degrabă, decât cu bani publici dreptul la informare.
    La rangul de normă, ca să acuze o realitate, noul instalat în fo­toliul ministrului Lucrărilor Publice şi-a propus să ia la puricat locu­inţele tip ANL şi sălile de sport, iar acolo unde sunt nereguli ur­mează "probabil" pedeapsa cu... uitarea, după cum ne-am învăţat. Prea mult miraj. În fond, este nevoie de platitudine. Şi ca să reve­nim în cotidian, adică la oile noastre, apreciem efortul guvernanţilor care au alcătuit cu sârg un proiect de lege prin care stipulează mărirea salariilor demnitarilor cu mai bine de douăzeci de procente. Travaliul executivului şi al celorlalţi aleşi are un preţ considerabil, deci trebuie remunerat cum se cuvine. Diriguitorii vieţii noastre se mai înşeală în interpretări legislative dorind să satisfacă imperativul adevărului, pe când noi toţi ceilalţi le primim de-a gata, fără crâcneli, fără speranţe.