Ieri a sosit în ţara noastră delegaţia Fondului Monetar Inter­na­ţional. Aceasta va analiza împreună cu Ministerul Finanţelor, cu Gu­ver­nul, acordul încheiat anul trecut, precum şi construcţia bugetului pe anul 2005. După cum se ştie, Guvernul Tăriceanu şi-a început mandatul în forţă, încă din primele zile adoptând două importante hotărâri care au fost promise în campania electorală. A stabilit cota unică de impozitare de 16 la sută şi a demarat recalcularea pen­siilor. Până aici totul a fost O.K., marea majoritate a populaţiei pri­mind cu simpatie deciziile prompte ale noilor guvernanţi. Numai că efectele colaterale au început deja să facă valuri. Pe lângă faptul că şi-a pus în cap patronatele pentru impozitarea cu 10 la sută a divi­dendelor realizate în 2004 şi a nemulţumit serios micii între­prin­ză­tori prin dublarea impozitelor la microîntreprinderi, politica financiară a Executivului, susţinerea sa bugetară sunt puse la îndoială de partidele de opoziţie şi chiar de reprezentantul FMI în ţara noastră, dl. Graeme Justice. Acesta a atenţionat Guvernul că "re­corelarea pen­siilor va îngreuna povara bugetară din acest an, iar măsura ar cam trebui amânată".
    Prins între "ciocan şi nicovală", sau mai bine zis între promi­si­unile electorale şi constrângerile financiare, premierul Tăriceanu a avut pe moment o ieşire la rampă destul de furioasă: "Nu este problema FMI să ne dea sfaturi ce programe să punem în aplicare sau nu. E un angajament al Guvernului pe care-l conduc să facă re­calcularea pensiilor şi îl voi duce la bun sfârşit".
    Acum, desigur, cel puţin din punct de vedere politic, Tăriceanu a fă­cut foarte bine că a pus puţin piciorul în prag. Prea s-au obişnuit diversele instituţii europene şi mondiale să-şi vâre coada în acti­vi­tatea şi deciziile unor guverne, inclusiv în ceea ce priveşte Româ­nia. Numai că, dacă din punct de vedere politic putem afirma că sun­tem pe deplin independenţi, economic suntem dependenţi. Sun­tem dependenţi de marile instituţii financiare mondiale care ne-au creditat şi ne creditează. FMI este chiar unul dintre partenerii noştri cei mai de nădejde, cu care am hotărât să mergem la braţ pe calea reformelor economice încă din '90, de când am reluat relaţiile de colaborare. În acest sens ne-au fost deja acordate câteva tranşe bune, în valoare de peste un miliard de dolari. Dacă în ce priveşte politica imixtiunile sunt indezirabile, în ce priveşte economia trebuie să colaborăm şi chiar să le ascultăm sfaturile. Asta pe de-o parte, pentru a nu călca pe de lături în privinţa propriilor reforme iniţiate, iar pe de altă parte, pentru a da garanţii FMI că mergem pe un drum bun şi că rambursarea creditelor acordate se va putea face conform înţelegerilor stabilite.
    Aşadar, întâlnirea din aceste zile cu reprezentanţii FMI poate fi considerată un prim examen important pe plan extern al Guvernului Tăriceanu. Vor fi mai mult ca sigur discuţii aprinse cu privire la men­ţinerea deficitului bugetar în limite acceptabile - 1,5 la sută. Se va vedea în ce măsură poate fi stăpânită inflaţia datorită creşterilor sa­lariale acordate, în sectorul bugetar, precum şi ca urmare a stabilirii cotei unice de 16 la sută la impozitare. Se va calcula îndelung ce se va pune pe ambele talere ale cântarului bugetar, atât pe cel cu venituri cât şi pe cel cu cheltuieli. Bine ar fi să se găsească soluţia rămânerii acestuia în echilibru, iar în acelaşi timp românii să se poa­tă bucura atât de majorarea salariilor cât şi a pensiilor. Asta pentru că de prea multă vreme cântarul bugetar al fiecărui român s-a defectat din cauza cheltuielilor care au tot crescut, iar talerul salarial a rămas pur şi simplu în aer.