Cu prilejul unei vizite efectuate recent în câteva localităţi din zona Munţilor Apuseni, prefectul Cosmin Covaciu a primit mai multe plân­geri privind activitatea Oficiului Prefectural din Câmpeni, principalul vizat fiind Nicolae Puiuleţ, cel care a ocupat funcţia de director al a­cestei instituţii până în vara anului 2004. "Sunt acuzat de slaba im­plicare în rezolvarea problemelor cetăţenilor din zonă şi de nepar­ticipare la şedinţele consiliilor locale. Pe parcursul celor aproape 4 ani de existenţă, uşa Oficiului Prefectural a fost deschisă pentru ab­solut toată lumea şi nu a existat cineva care să fie refuzat, indiferent despre ce problemă era vorba. Bineînţeles că atribuţiile mele erau li­mitate şi eu nu mă puteam implica direct în chiar toate problemele care îmi erau zilnic aduse la cunoştinţă. Aproape toate sesizările şi petiţiile oamenilor erau transmise către Prefectura Alba, acesta fiind practic unul dintre scopurile pentru care Oficiul a fost creat. Eu nu pu­team impune cu forţa ca oamenii să-şi primească pădurile înapoi, să primească sentinţe judecătoreşti favorabile, sau să fie angajaţi de diverşi agenţi economici. În ceea ce priveşte prezenţa mea la şe­dinţele de consilii locale lucrurile sunt iarăşi foarte clare. Eu parti­cipam doar la acele şedinţe unde eram trimis de Prefectură. În situ­aţiile mai delicate se trimiteau de la centru specialişti, care puteau cu adevărat să soluţioneze problemele apărute. La Bistra şi la Poşa­ga am fost de-a lungul anilor de nenumărate ori şi oricine poate să confirme", a replicat Nicolae Puiuleţ.
    Acesta ne-a mai precizat că aşteaptă o evaluare corectă a acti­vităţii sale de către prefectul Cosmin Covaciu şi nu se teme de even­tuale sancţiuni pentru că: "mă ştiu curat şi nu mi-am bătut joc de ni­meni, niciodată".

---

     "Pentru o nouă atitudine în politică!
    Membri reprezentativi ai clasei politice din România, aliaţi ai noş­tri de la Putere sau politicieni din Opoziţie critică vehement decizia PUR de a sprijini demisia d-lui Sorin Vicol. Demisie care a survenit în momentul în care acesta a constatat că nu mai poate fi util Ro­mâniei din poziţia de ministru şi care a fost însoţită de precizarea explicită că umaniştii continuă susţinerea cabinetului Tăriceanu, în in­teresul naţional al stabilităţii guvernării. Aceste critici atribuite uma­niştilor, implicit şi poate inconştient, un mod de gândire politicianist propriu politicienilor de tip vechi, care au condus România în ultimii 15 ani, dar total străin umaniştilor.
    Vrem să arătăm, o dată în plus, acestor politicieni că motivaţiile de genul "au primit prea multe sau prea puţine portofolii", ori "doresc cu orice preţ să rămână la guvernare" nu sunt valabile în cazul uma­niştilor: să înceteze a ne mai atribui propriile lor mentalităţi! Noi gân­dim în termenii: "putem fi utili României - rămânem la guvernare. Nu putem fi - ne retragem". Simplu!
    De altfel, am demonstrat prin fapte acest mod al nostru - inedit, ce-i drept, şi greu de înţeles de către detractorii noştri - de a face po­litică. Ne-am retras fără vorbe şi fără reproşuri de la negocierile pen­tru prefecţi în momentul în care subiectul prefecţilor tensiona at­mosfera ameninţând stabilitatea politică a guvernării şi obiectivele mari ale României pe ultima sută de metri a cursei pentru integrarea europeană. Ne-am retras fără vorbe şi fără reproşuri de la Ministerul Controlului din momentul în care am constatat că el a fost trans­format într-o formă fără fond şi că nu mai putem fi utili României prin gestionarea lui. De fiecare dată am subliniat că vom continua să spri­jinim cabinetul aflat la cârma ţării, dinăuntrul sau din afara gu­ver­nului: câţi dintre politicienii de tip vechi au făcut vreodată un ase­me­nea gest? Câţi din ei ar fi capabili să-l facă?
    Ne dăm seama că poziţia noastră - inclusiv acest demers - este întrucâtva idealistă, pentru că nu numai anumiţi oameni politici, dar şi o parte din opinia publică, obişnuită cu politicienii de tip vechi, gân­desc cinic: "declaraţiile patriotice sunt pentru proşti, hai să ve­dem care sunt interesele reale care-i motivează".
    Las' să fim noi proşti până când s-or mai schimba mentalităţile în România şi vom fi acceptaţi chiar cu această ciudăţenie a noastră: aceea de a dori Puterea nu pentru a profita de ea, ci pentru a servi, cu ajutorul ei, intereselor românilor".