"Nimeni nu este mai presus de lege" sună art.16 din Constituţia României. Deocamdată, acest articol constituţional, care de altfel spu­ne foarte multe despre o democraţie autentică, se aplică prefe­renţial, iar cei care au decis acest lucru sunt chiar "făuritorii" de legi, adică parlamentarii. În România zilelor noastre, la 15 ani de la evenimentele din decembrie 1989, doar parlamentarii se mai bucură de privilegiul i­mu­nităţii parlamentare. Este un privilegiu la care "imu­nităţile lor parlamentare" nu renunţă nici în ruptul capului. Din acest motiv, au trebuit să treacă ani de zile şi cozi pe la parchete cu A­drian Năstase în frunte, pentru ca un infractor dovedit ca ex-de­putatul Gabriel Bivolaru, care a dat tunuri de miliarde de lei, să ajungă după gratii. În timp ce un amărât care fură o găină de pe tarabă, ca să nu moară de foame, este aruncat în puşcărie cu o rapiditate demnă de reclama la viteza trasmisiei prin Internet. Altfel spus, parlamentarii au fost şi sunt încă deasupra legilor, pe care ei le aprobă în Parlament. Nu acelaşi lucru se mai poate spune de miniştri. În ultima şedinţă de guvern, Executivul a modificat Legea răspunderii ministeriale, la solicitarea expresă a Uniunii Europene. Prin eliminarea imunităţii foştilor miniştri, Guvernul a îndeplinit, conform calendarului, o condiţie pusă de Uniunea Europeană pentru aderarea în 2007. Nu mai este un secret pentru nimeni că Raportul de ţară al Comisiei Europene pe anul 2004 a criticat România pentru că nu a eliminat imunitatea parlamentară pentru foştii miniş­tri. Ordonanţa de urgenţă abrogă şi articolul 19 din Legea 115/1999 care prevedea că „până la începerea urmăririi penale Camera Deputaţilor, Senatul sau Preşedintele României poate să retragă, mo­tivat, cererea prin care a solicitat urmărirea penală împotriva membrilor Guvernului". Acest lucru înseamnă că odată făcută o sesizare, aceasta nu mai poate fi retrasă şi parcurge procedurile prevăzute de lege. Adică se pune capăt unor eventuale şantaje, în sensul că mai întâi ţi se arată "buba" şi apoi trebuie să "cânţi" la comandă politică. Procedura adoptată de guvern prevede că pe baza analizei sesizării, a probelor depuse în susţinerea acesteia, a declaraţiilor şi a probelor invocate de membrul Guvernului faţă de care se solicită urmărirea penală, Comisia specială prezintă Preşedintelui României un raport cu propuneri privind urmărirea penală sau clasarea sesizării. Urmărirea penală a membrilor Gu­vernului pentru faptele savârşite în exerciţiul funcţiei lor se efec­tuează, după caz, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de Parchetul Naţional Anticorupţie, iar judecarea acestora, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit legii. Cu toţii ne amintim de cazul ex-ministrului "electronist" al Agri­culturii, Ioan Avram Mureşan, cercetat pentru "scufundarea" rezervei de stat. Urmărirea penală a început în urmă cu patru ani şi de abia acum dosarul a ajuns pe masa instanţelor de judecată. Nu ştim dacă Mureşan a greşit sau nu, însă este anormal ca un asemenea proces, în care anchetatorii susţin că au probe certe, să dureze atât de mult. Legea răspunderii ministeriale nu a însemnat altceva decât o mantie bună pentru vremuri grele. Acum, cel puţin pentru miniştri, imunităţile au devenit de domeniul trecutului. Fără a se face abuz de acest lucru, sperăm că modificarea Legii ministeriale nu va în­semna implicit o "vănătoare de vrăjitoare". Iar următorul pas într-o procedură firească ar fi ca şi parlamentarii să renunţe la imunitate, pentru că nimeni nu este mai presus de lege.