Miercuri, 2 februarie, la sediul Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia a avut loc vernisajul expo­zi­ţiei "Figuri de ceară". Expoziţia a fost organizată în colaborare cu Muzeul Figurilor de Ceară din Sankt Petersburg, Rusia, mu­zeu ce deţine 1300 de figuri realizate din ceară, fiind al doi­lea mu­zeu ca mărime din lume. Ţarul Petru I a fost cel care în anul 1705 a hotărât înfiinţarea unui astfel de muzeu în Rusia. În România asemenea expoziţii au început să fie organizate încă din anul 2000, cel care se ocupă de promovarea lor în ţara noastră este Marian Beţivu, reprezentant al muzeului rusesc. Aflată pentru prima dată la Alba Iulia, expoziţia prezintă figurile unor oameni celebri, personalităţi politice, artişti, per­sonaje mitologice, precum şi diferite scene. Ceara folosită rezis­tă la temperaturi de plus/minus 40 grade. În realizarea exponatelor sunt păstrate dimensiunile reale, ochii sunt din sticlă, iar dinţii din porţelan, lucru ce dă viaţă exponatelor. Vizitatorii sunt aşteptaţi zil­nic, până în data de 20 februarie, între orele 9.00-17.00.

---

     Spitalul judeţean de Urgenţă are un deficit de personal calificat, ca urmare a renunţării la posturi a zeci de cadre medicale medii în favoarea unor locuri de muncă mai bine plătite din ţară sau stră­inătate ori din alte motive. Directorul unităţii sanitare, dr. Cristian Bar­bonţa, a declarat că este vorba de aproximativ 10 asistente me­dicale şi circa 30 de infirmiere, numărul exact al posturilor care vor fi scoase la concurs pentru a fi ocupate pe durată determinată urmând să fie stabilit în funcţie de bugetul spitalului pe acest an. Dr. Bar­bonţa a arătat că cele mai multe posturi libere sunt la secţiile ATI, chirurgie şi ortopedie, unde activitatea este mult mai intensă com­parativ cu alte secţii, motiv pentru care cadrele medicale renunţă mai uşor la posturi.(R.G.)

---

     A fost dat publicităţii Raportul pe care o delegaţie a Parla­men­tului European, Comitetul pentru Cultură, Învăţământ şi Ştiinţă, ce i-a avut în componenţă pe dl. Eddie O'Hara MP din Anglia (Raportor Ge­neral pentru Patrimoniu Cultural) şi dl. Christopher Grayson (Se­cretar Şef pentru Cultură, Ştiinţă şi Învăţământ) l-au întocmit după ce au vizitat Roşia Montană în cursul anului trecut. Concluzia generală a Raportului prezentat este aceea că decizia în privinţa demarării sau nu a proiectului Roşia Montană aparţine exclusiv Guvernului României, care trebuie să fie extrem de precaut cu problemele de mediu şi de patrimoniu în perspectiva aderării la UE până în 2007. În continuare vă prezentăm câteva pasaje din acest raport.
    * Miza în cazul Roşiei Montane o constituie trei tipuri de patri­moniu cultural: (a) patrimoniul mobil cuprinzând obiectele care sunt colecţionate şi expuse în muzee pe plan local (incluzând aici şi noul muzeu minier din Roşia Montană) şi din Bucureşti; (b) structurile de suprafaţă: clădirile protejate inclusiv biserici importante din punct de vedere arhitectural care nu au fost afectate şi importante descoperiri arheologice cum ar fi monumentul funerar cu formă circulară datând din epoca romană care este conservat in situ; (c) în subteran: con­tinuă cercetările privind galeriile romane, în prezent există o porţiune care se poate vizita în Orlea, dar viitorul este incert, un sector re­prezentativ ar putea fi şi trebuie să fie cercetat şi conservat la Ca­talina Monuleşti.
    * Se pare că sunt luate măsurile necesare aşa încât să se asigure respectarea tuturor celor trei aspecte legate de patrimoniul cultural în prezent şi pe măsură ce proiectul avansează. Situaţia imediată este controlată prin realizarea unei descărcări progresive de sarcini arheologice. Există o necesitate clară privind moni­to­rizarea continuă a şantierului pe măsură ce lucrările de excavaţii şi cele miniere avansează. Acest fapt necesită o flexibilitate continuă atât din partea companiei miniere cât şi din partea arheologilor. De asemenea, trebuie asigurate şi etapele finale ale proiectului (pe­isaje, curăţirea solului şi apei, utilităţi turistice şi acces la muzee şi alte situri).
    * Proiectul RMGC poate furniza baza economică pentru dezvol­tarea durabilă a întregii zone producând un impact pozitiv social şi asupra mediului precum şi în ceea ce priveşte dezvoltarea culturală. Din punct de vedere al patrimoniului cultural el poate fi perceput ca un proiect exemplar de dezvoltare responsabilă. Fondurile puse actualmente la dispoziţie de RMGC pentru cercetare (arheologică, etnografică şi arhitecturală) depăşesc cu mult ceea ce ar fi putut pune la dispoziţie Statul. Acest lucru a revigorat zona şi din punct de vedere al recunoaşterii internaţionale.
    * Criticii şi-au manifestat îngrijorarea privind procedura (des­căr­carea de sarcini arheologice a suprafeţei) şi etica conservării, fapt care implică distrugerea programată a galeriilor romane. Această îngrijorare nu pare a fi pe deplin justificată. Galeriile cercetate din zonele aferente carierelor principale Cârnic şi Cetate nu par a con­ţine nici un fel de vestigii arheologice interesante. Accesul turiştilor în cea mai mare parte a galeriilor ar fi imposibil. Cu toate acestea, trebuie impuse condiţii clare pentru continuarea săpăturilor arheo­lo­gice şi monitorizarea a ceea ce se găseşte.
    * Mai important, în termenii protecţiei patrimoniului cultural şi a mediului, ar fi aplicarea unor controale similare asupra exploatării în desfăşurare care se efectuează în amplasamentele adiacente, lu­crări care sunt realizate de compania românească Minvest, fără a se face descărcarea de sarcini arheologice şi fără control privind poluarea.
    * Guvernul României este conştient şi deţine toate mijloacele pentru a obţine preţul maxim din partea RMGC pentru cele 300 tone pe care aceasta le-a identificat la Roşia Montană având grijă totuşi să obţină un profit adecvat. Cât despre RMGC, aceasta nu contestă preţul pe care trebuie să-l plătească. RMGC efectuează în prezent o analiză a situaţiei. (...) În acelaşi timp, continuă să finanţeze cer­ce­tarea arheologică şi publicaţiile şi achiziţionarea proprietăţilor din zonă. Nu există însă nici o certitudine că proiectul va merge mai departe şi nici un plan fix despre ceea ce ar putea implica.
    * Situaţia actuală de nehotărâre nu este în nici un fel benefică zonei. În cazul în care nu se confirmă, proiectul RMGC va îndepărta pentru un timp orice şansă de dezvoltare la nivel local. Activitatea existentă de exploatare desfăşurată de Minvest urmează să înce­teze în următorii ani.
    * Opoziţia faţă de proiectul RMGC este substanţială. Nu este prea uşor de explicat. Este legată de profiturile ce se pot obţine legat de valoarea proprietăţilor locale. De asemenea, ea este alimentată în mare măsură de organisme din exterior, probabil animate de bune intenţii, dar posibil contra-productive. Cel puţin în parte, această opo­ziţie este exagerată. Riscurile de mediu presupuse nu ţin cont de tehnicile moderne de exploatare şi, de fapt, proiectul RMGC va ajuta la înlăturarea efectelor poluării existente ca urmare a lucrărilor des­făşurate de Minvest. Argumentele academicienilor sunt probabil co­recte în principiu, dar sunt excesiv de fundamentaliste.
    * Tot atât de adevărat pare a fi faptul că întreaga zonă nu a fost suficient cercetată înainte de acordarea certificatului de descărcare arheologică şi este corect să se arate că partea cândva declarată zona protejată a fost redeschisă acum pentru activităţi comerciale. Aceste aspecte necesită clarificări suplimentare. Astfel principiile fun­damentale trebuie puse în balanţă cu realitatea practică. Cer­cetările nu implică în mod obligatoriu necesitatea ca orice des­coperire să fie şi conservată, iar ideea academicienilor privind o conservare in situ totală nu este probabil adecvată întotdeauna ţinând cont că ne aflăm într-o lume a arheologiei de salvare şi una comercială. Cel puţin astfel stau lucrurile în cazul conservării in situ a galeriilor romane de la Roşia Montană. Există peste 5 km de astfel de lucrări miniere, aparent cu o varietate limitată şi cu puţine vestigii care au supravieţuit. Majoritatea sunt inaccesibile, de fapt chiar periculoase pentru turism. Propunerile alternative cum ar fi desemnarea unei întregi zone ca peisaj cultural ce trebuie dezvoltat pentru scopuri turistice nu are suport viabil. Singura sursă dispo­nibilă de obţinere a fondurilor în acest scop o constituie compania care doreşte să exploateze resursele minerale. Desigur, este ne­cesar să se stabilească şi să se conserve un eşantion reprezentativ de galerii accesibile turiştilor, la Catalina Monuleşti şi/sau Orlea, şi cu siguranţă este necesară monitorizarea continuă pentru a asigura identificarea valorilor arheologice distincte care se descoperă cu ocazia săpăturilor de cercetare arheologică sau minieră. Această res­ponsabilitate îi revine Ministerului Culturii.
    * Cuvintele cheie ale dezvoltarii durabile la Roşia Montană sunt oportunităţi pentru toţi, flexibilitate şi încredere. Discuţii comparabile au avut loc şi în cazul barajului Ilisu din Turcia şi al ampla­sa­men­telor alese pentru desfăşurarea Jocurilor Olimpice 2004 din Grecia, mai ales pentru probele de canotaj, caiac-canoe de la Schi­nias-Ma­rathon şi concursul ecvestru de la Markopoulo. Există şi un alt pro­iect care necesită o analiză arheologică sensibilă care se des­fă­şoară la români: construcţia recent lansată a autostrăzii care tra­versează Transilvania şi care va fi realizată de compania Bechtel, USA.
    * O decizie finală privind proiectul RMGC trebuie luată de Guver­nul României. Acesta însă este sensibil la presiunile exercitate de Uniunea Europeană. Integrarea din 2007 este prioritate de vârf şi Guvernul este extrem de precaut privind problemele de mediu şi de patrimoniu. Atât compania cât şi organismele guvernamentale sunt pe deplin conştiente de dimensiunea patrimoniului cultural. Acest lucru este reflectat şi de concluziile preliminare din raportul lui Sassu şi al delegaţiei Parlamentului European. Astfel, trebuie pornit de la ideea că acolo unde există un conflict ireconciliabil de detalii, interesul cultural trebuie să predomine. Patrimoniul cultural este o resursă finită.
    * Un echilibru al beneficiilor pare a fi realizabil atât din punct de vedere al nevoilor legate de patrimoniul cultural de la Roşia Montană cât şi al activităţii RMGC. Dacă acest echilibru este răsturnat de cerinţele Guvernului sau ale companiei, proiectul este posibil să nu meargă mai departe. În acest caz, se va face un mare pas înapoi privind dezvoltarea turismului cultural în această zonă de un ex­cep­ţional interes istoric.

---

     De la începutul acestei săptămâni şi deputaţii s-au apucat de treabă. Cu forţe proaspete sperăm, chiar dacă vin după o campanie electorală epuizantă. Deputatul Nicolae Popa a fost desemnat vice­lider al grupului parlamentar al PUR din Camera Deputaţilor. Aceas­tă numire a avut la bază experienţa parlamentară a deputatului Ni­colae Popa, aflat acum la al doilea mandat.(F.R.)

---

     În noaptea de 31 ianuarie/1 februarie, în jurul orei 1.00, agenţii de siguranţă publică din cadrul Poliţiei municipiului Blaj i-au identificat pe Oniţă S. (15 ani), Constantin Stoica (23 de ani) şi Ilie Szekeli (26 de ani), toţi din Blaj, care transportau cu ajutorul unei sănii materiale neferoase. În urma verificărilor s-a constatat că cei trei, în cursul nopţii de 31 ianuarie/1 februarie, au pătruns în interiorul unei magazii a SC Remat Blaj, de unde au sustras 165 kg material neferos cu intenţia de a-l vinde unei alte unităţi colectoare de fier vechi. Ma­te­rialele au fost recuperate şi restituite societăţii păgubite. Cei trei sunt cercetaţi pentru comiterea infracţiunii de furt calificat. (L.I.)