Avem un preşedinte autoritar. Asta e bine. E clar că lui Băsescu nu-i suflă nimeni în ciorbă. Problema este, însă, cât se întinde cior­ba lui? El pare până acum să ştie acest lucru, dar alţii ba. Într-o ţară în care, de la Burebista încoace, şeful statului a controlat tot ce miş­că, orice eveniment major se leagă automat de numele pre­şedintelui. Şi nu mai poate omul să-şi vadă de ale lui, că trebuie să clarifice permanent situaţia şi să-şi traducă intenţiile. Am afirmat întotdeauna şi susţin în continuare că nu numai primul om în stat este important, ci şi echipa sa. Mai ales consilierii. Şi cred că de multe ori gafele consilierilor (cu voie sau fără voie), aduc prejudicii instituţiei prezidenţiale. Un exemplu recent este scandalul TVR. E clar că Valentin Nicolau, instalat de către Adrian Năstase la con­ducerea "serviciului public autonom" care este TVR, nu putea fi în graţiile noului preşedinte. Cu atât mai mult cu cât raportul apariţiilor la TVR în perioada de campanie (28 octombrie-26 noiembrie) era de 72% Putere (PSD) şi 26% Opoziţie (PNL-PD), iar în ceea ce pri­veşte candidaţii la preşedenţie, apariţiile televizate ale lui Adrian Năstase au fost de şase ori mai numeroase decât ale lui Traian Bă­sescu. Pentru că, în România, termenul "televiziune publică" este similar cu acela de "televiziune de stat" sau, mai grav, acela de "te­leviziune de partid", din moment ce statul se confundă cu par­tidul de guvernământ. Dar cum ar putea să nu fie aşa? Sursele de finan­ţare ale TVR sunt: *subvenţiile bugetare (pentru plata infra­structurii tehnice: staţii, relee etc.); *abonamente (plătite de fiecare dintre noi); *publicitate; *venituri din activităţi proprii. (Două surse din banii noştri, după cum observaţi, şi două ce pot fi determinate prin "rela­ţionare de partid"). În aceste condiţii, Legea 41/1994, care regle­men­tează activitatea SRTV e o gogoriţă. Iată ce trebuie să facă TVR, potrivit acestei legi: "să prezinte în mod obiectiv, imparţial, realităţile vieţii social-politice şi economice interne şi internaţionale, să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice, să promoveze cu competenţă şi exigenţă valorile limbii române, ale creaţiei autentice culturale, ştiinţifice, naţionale şi universale, ale minorităţilor naţionale, precum şi valorile democratice, civice, morale şi sportive, să militeze pentru unitatea naţională şi independenţa ţării, pentru cultivarea demnităţii umane, a adevărului şi justiţiei..." Imposibil! E ca şi cum i-ai da o sumă de bani unui judecător, ca să fie imparţial! (Aşadar, la lege ar trebui să se lucreze în primul rând!)
    Cu toată obedienţa lui Nicolau faţă de PSD, şeful statului avea alte lucruri mai importante de făcut acum, decât să-l înlocuiască. (Această măsură putea să mai aştepte până când raportul de activitate al SRTV ar fi fost prezentat Parlamentului, iar dacă el ar fi fost respins s-ar fi procedat la schimbări). Preşedintele afirmă că nu a însărcinat nici un consilier să se ocupe de schimbarea lui Nicolau. Asta înseamnă că acel consilier, Claudiu Săftoiu, care s-a grăbit să "tatoneze terenul" prin discuţia cu un virtual înlocuitor al lui Nicolau, în persoana lui Radu Călin Cristea, a făcut o greşeală gra­vă şi s-a lăsat atras într-un joc (bine gândit şi anticipat) ce nu are decât un singur scop: transformarea lui Băsescu, în ochii opiniei pu­blice naţionale şi internaţionale, dintr-un garant al libertăţii presei într-un dictator care-i pune pumnul în gură. Grav este faptul că, du­pă "fumigenul" cu privire la posibilele atentate, cineva determină cu profesionalism încă un scandal ce-l face pe Băsescu să-şi iasă din fire şi, totodată, îi atrage atenţia că i se cunosc până şi intenţiile. A­tât ale lui, cât şi ale echipei sale...