Decenii întregi am trăit sub teroarea Securităţii, care ne-a ino­culat ideea că prin direcţiile sale supraveghează "tot ce mişcă-n ţara asta", nimeni şi nimic nu putea scăpa de ochii şi urechile sale ce rămâneau mereu în perfectă stare de funcţionare, apărând cuce­ririle revoluţionare ale poporului, ameninţate de elementele decla­sate din interior şi "agenturili" imperialiste din exterior. După Revo­luţia din decembrie 1989, atunci când s-au pus bazele Serviciului Român de Informaţii, ne-am zis că, în sfârşit, suntem apăraţi de o trupă de profesionişti, dar care nu va mai sări calul. Conştient de importanţa domeniului, nu este de mirare că imediat după în­ves­titură, noul şef al statului s-a întâlnit cu cei ce lucrează în acest com­partiment pentru a-i prinde pulsul. Totul a fost OK, Traian Bă­sescu afirmând chiar că, deocamdată, nu-l va demite pe şeful SRI, dar nici nu a garantat că el va rămâne în funcţie.
    Simţindu-şi ameninţat scaunul, Radu Timofte şi-a început imediat recitalul, anunţând la puţin timp pe un post de televiziune, nici mai mult nici mai puţin decât că viaţa preşedintelui este în pericol. "Avem informaţii secvenţiale din partea unor oameni ai lumii inter­lope în legătură cu structurile mafiote implicate în acte de corupţie dispuse să angajeze diferite alte persoane, din afara teritoriului României, pentru a veni în Ro­mânia să comită atentate". Sunt lu­cruri deosebit de grave, fără precedent în istoria noastră post-de­cembristă. Ce l-a determinat oare pe conducătorul Informaţiilor ro­mâneşti să arunce o asemenea bombă? În lipsa unor dovezi con­crete se pot desprinde trei scenarii. 1. Ameninţările la adresa pre­şedintelui sunt reale. Atunci rămâne de stabilit cine ar avea inte­resul să-l elimine pe Traian Băsescu? Poate persoanele implicate în mari acte de corupţie, în special Corneliu Iacubov, Ovidiu Tender sau liderul PSD Viorel Hrebenciuc, a căror activitate preşedintele Alianţei PNL-PD a caracterizat-o în timpul campaniei electorale drept "mafie" şi "corupţie de stat". 2. Nimic din ce s-a afirmat nu es­te adevărat. În acest caz avem de-a face cu un scenariu instru­mentat de Radu Timofte pentru a se pune bine cu şeful statului, că-l va sluji cu trup şi suflet, trecând peste trecutul său PSD-ist. 3. Ameninţările sunt reale, dar fără să poată fi duse la bun sfârşit. Ar fi cazul ideal, ştiut fiind faptul că cercurile mafiote pot lansa ase­menea zvonuri, în speranţa că Traian Băsescu ar renunţa la cam­pania pe care a lansat-o. Reacţia preşedintelui a fost una normală el afirmând că nu se teme atunci când "este ameninţat cu dra­gos­tea".
    Că la SRI lucrurile nu sunt tocmai limpezi ne-am putut da seama în urma altui episod ce a trecut aproape neobservat. În toamna anului trecut un echipaj al acestei instituţii a fost pur şi simplu de­con­spirat şi sechestrat de gaşca lui Nicu Gheară, un cunoscut cap al lumii interlope, în mâinile infractorilor rămânând o maşină cu toa­te instalaţiile de filaj aferente. A urmat scandalul telefoanelor unor agenţii de presă străine ascultate de unităţile de informaţii ale In­ternelor, audierea lui Virgil Ardeleanu în Parlament care au rămas şi ele în coadă de peşte, nimeni neîndrăznind să ia o măsură radicală.
    Şi mai grav este faptul că incompetenţa subordonaţilor lui Radu Timofte a fost făcută publică de doi înalţi demnitari occidentali. Atât euro-parlamentarul Arie Oostlander, cât şi baroneasa Emma Nichol­son, fost raportor pentru România, s-au plâns că au fost urmăriţi de serviciile secrete române. Cu umorul care o caracterizează, baro­neasa a spus că s-a jucat cu trei indivizi care se ascundeau pe după pomi în timp ce ea se plimba prin Bucureşti, punând degetul pe rană: "Eu ştiu să păstrez foarte bine un secret. Păcat de banii ca­re-i încasează aceşti oameni incompetenţi, care ar putea fi chel­tuiţi pentru o cauză mai bună!". Chiar aşa...