Puţini cred şi acum după ce s-a întâmplat că leul, micuţa şi până nu demult oropsita noastră monedă naţională, poate influenţa piaţa internaţională de capital. Dar marţi leul a fost fără îndoială stăpânul monedelor. Dolarul american a scăzut cu 1 la sută pe plan mondial în faţa euro după ce Banca Naţională a României a in­ter­venit cumpărând euro dar vânzând dolari. Intervenţia BNR era me­nită să deprecieze leul în faţa euro pe fondul unei luări în greutate cam prea mari pe care moneda românească a avut-o în ultimele luni. Este pentru prima dată când leul românesc reuşeşte o ase­menea performanţă şi mai mult această evoluţie a adus după sine şi aprecierea altor monede slabe: lira turcească, realul brazilian şi ran­dul sud-african. Situaţia este atât de inedită încât a provocat sur­prin­dere chiar şi la BNR pentru că "piaţa valutară românească nu es­te atât de puternică". Dar se ştie că buturuga mică poate răs­tur­na carul cel mare.
    Pentru a înţelege mai bine cauzele acestei evoluţii este bine să ne amintim că datorită stabilităţii macroeconomice din ultimii ani Ro­mânia a devenit mai atractivă pentru investitorii străini, ceea ce firesc se traduce într-un aflux mai mare de valută, în principal eu­ropeană. Mai sunt intrările în euro provenind din privatizări şi banii trimişi acasă de românii care lucrează în străinătate. Se adaugă accesul fără restricţii al străinilor la piaţa de capital din ţara noastră. Majoritatea fondurilor ajunse pe piaţă pe această ultimă cale au caracter speculativ, valoarea lor fiind apreciată la circa 1 miliard de euro. În ce priveşte Bursa de valori intrările faţă de luna noiembrie a anului trecut s-au dublat în timp ce ieşirile au reprezentat doar jumătate. Asta în ce priveşte prezenţa unor sume semnificative de euro pe piaţa românească. Peste toate acestea se suprapune şi decizia Băncii Naţionale a României de a-şi rări intervenţiile pe pi­aţă. Totuşi, marţi banca centrală a intervenit în dorinţa de a slăbi leul pentru că aprecierea lui în faţa euro şi a dolarului nu aduce numai mândrie şi demonstraţia unei economii dacă nu sănătoase cel puţin înspre însănătoşire, ci şi destule necazuri, chiar acestei economii. Exportatorii s-au plâns în nenumărate rânduri că aprecierea leului faţă de euro în special le aduce mari deservicii, dându-le peste cap planurile de afaceri, iar o îndelungată evoluţie de acest tip arătându-le chiar spectrul falimentului. Iar falimentul sau restrângerea acti­vi­tăţii aduce în trenă şomaj, probleme sociale, scăderea încasărilor la bugetul de stat şi la bugetele locale, dar şi creşterea cheltuielilor de asistenţă socială. Or, nu suntem în situaţia de a ne asuma astfel de riscuri. Şi aşa bugetul de stat este insuficient, Fondul Monetar In­ternaţional recomandând scăderea cheltuielilor şi impunerea de noi biruri pentru ca deficitul bugetar să nu depăşească previziunile.
    Echilibrul între piaţa financiară şi economia concretă (ca să-i spu­nem aşa) este unul foarte sensibil, iar menţinerea lui este un efort continuu după o strategie temeinic gândită. În momentul de fa­ţă piaţa financiară românească, mai ales cea valutară este foarte volatilă, ceea ce înseamnă că orice este posibil, iar leul s-a trans­format dintr-o cenuşăreasă în stăpânul nostru, dar şi al altora.