Editorial
Inundația valutară
     De 15 ani încoace suntem supuși unor experimente financiar-bancare ce au făcut praf și pulbere moneda națională și au băgat românii în cea mai cruntă sărăcie. Toți banii câștigați cu sudoarea brațelor și a minții s-au dus pe apa Sâmbetei, datorită unor jonglerii și inginerii financiare care nu mai contenesc. Mai întâi a fost Caritasul și FNI-ul, apoi a venit seria băncilor din care s-a furat pe rupte, astfel că rând pe rând Bancorexul, Bankoop-ul, Dacia Felix, Albina, Banca Internațională a Religiilor, Columna, Banca de Scont etc. au dat faliment iar milioane de români s-au trezit cu economiile furate, dar excrocii nici până astăzi nu au fost trași la răspundere pentru pagubele produse în visteria țării. Toate aceste golănii financiare s-au produs sub atenta supraveghere a Băncii Naționale a României, care, de fiecare dată, nu a avut instrumentele necesare să intervină pentru a stopa banditismul bancar. Acum, asistăm la o nouă neputință a BNR-ului care nu este în stare să facă ordine pe o piață pe care a fluctuat-o prin intervențiile în cursul leu-dolar, și mai nou leu-euro, cumpărând în neștire valută, astfel că a ajuns în situația de a nu mai ști ce să facă cu ea. Suntem acum în fața unor "inundații" de valută, zice guvernatorul BNR. Unde își are însă izvorul această inundație? Noi zicem că de vină este politica BNR-ului care timp de 15 ani a intervenit zi de zi pe piață și a umflat mereu cursul valutei. Acum de vină nu este BNR-ul ci "muncitorii români din străinătate care trimit sume tot mai mari în țară, investițiile directe, care au fost în 2004 de 4,1 miliarde de euro (cele mai mici din Europa pe cap de locuitor), la care se adaugă banii de la UE și împrumuturile din străinătate a tot felul de firme și bănci din țară".
    Deci, când nu am avut valută, a fost rău, iar acum, când avem prea multă, iarăși este rău, căci economia nu o poate absorbi pentru că este "un teren care nu a fost bine arat". Aici are parțial dreptate guvernatorul nostru. Într-adevăr, în România nu este un climat economic propice afacerilor. Taxele și impozitele sunt tot mai mari și împovărătoare iar reforma fiscală s-a oprit (dincolo de cota unică de 16%) la ușa investitorilor care nu beneficiază de nici o facilitate dacă încep o afacere. Aici este de fapt buba economiei noastre de piață. Iar la boala economiei au contribuit din plin și băncile noastre care nu își asumă nici un risc, preferând să be­toneze creditarea cu tot felul de năzdrăvănii birocratice (de exem­plu, dacă vrei să obții un credit ipotecar nu îl poți accesa dacă soțul are 60 de ani, chiar dacă are venituri babane, decât dacă... di­vorțezi), ca să nu mai vorbim de nivelul dobânzilor și de comisi­oa­nele ascunse care dublează practic dobânda reală. În concluzie băncile noastre sunt tot în faza economiei etatiste și nu joacă încă în economia de piață care presupune riscuri și incertitudini. Biro­crații din bănci preferă încă liniștea, tihna și învârtitul dosarelor, inventând tot felul de condiții bizare ori hilare în acordarea creditelor. De aceea băncile noastre sunt puțin credibile iar cetățenii preferă să-și țină economiile la ciorap. Atragerea lor nu se poate face însă prin inginerii financiare și jonglerii cu cursul leu-euro, de care profită tot cei care dau târcoale băncilor, adică șmecherii care fac averi pe spatele BNR-ului! Numai așa se explică de ce, în timp ce toate ministerele se plâng de lipsa resurselor financiare, profesorii și spitalele nu au bani, întreprinzătorii nu își pot dezvolta afacerile iar țăranii nu își pot lucra pământurile, BNR-ul se plânge de "inun­dațiile" cu valută. Pentru că nu știe ce să facă cu dolarii și euro, îi îngroapă în pământ, urmând pilda talanților din Biblie. Căci din păcate asta face acum BNR-ul, care este un fel de Dumnezeu al banilor din România, ne îngroapă pe toți în valută, în loc să ne binecuvânteze cu credite ieftine, facilități pentru toți întreprinzătorii care vor să investească, să dezvolte și să creeze noi locuri de muncă bine plătite pentru ca să nu mai avem inundații valutare gen Mugur Isărescu!
Gheorghe CIUL