De 15 ani încoace suntem supuşi unor experimente financiar-bancare ce au făcut praf şi pulbere moneda naţională şi au băgat românii în cea mai cruntă sărăcie. Toţi banii câştigaţi cu sudoarea braţelor şi a minţii s-au dus pe apa Sâmbetei, datorită unor jonglerii şi inginerii financiare care nu mai contenesc. Mai întâi a fost Caritasul şi FNI-ul, apoi a venit seria băncilor din care s-a furat pe rupte, astfel că rând pe rând Bancorexul, Bankoop-ul, Dacia Felix, Albina, Banca Internaţională a Religiilor, Columna, Banca de Scont etc. au dat faliment iar milioane de români s-au trezit cu economiile furate, dar excrocii nici până astăzi nu au fost traşi la răspundere pentru pagubele produse în visteria ţării. Toate aceste golănii financiare s-au produs sub atenta supraveghere a Băncii Naţionale a României, care, de fiecare dată, nu a avut instrumentele necesare să intervină pentru a stopa banditismul bancar. Acum, asistăm la o nouă neputinţă a BNR-ului care nu este în stare să facă ordine pe o piaţă pe care a fluctuat-o prin intervenţiile în cursul leu-dolar, şi mai nou leu-euro, cumpărând în neştire valută, astfel că a ajuns în situaţia de a nu mai şti ce să facă cu ea. Suntem acum în faţa unor "inundaţii" de valută, zice guvernatorul BNR. Unde îşi are însă izvorul această inundaţie? Noi zicem că de vină este politica BNR-ului care timp de 15 ani a intervenit zi de zi pe piaţă şi a umflat mereu cursul valutei. Acum de vină nu este BNR-ul ci "muncitorii români din străinătate care trimit sume tot mai mari în ţară, investiţiile directe, care au fost în 2004 de 4,1 miliarde de euro (cele mai mici din Europa pe cap de locuitor), la care se adaugă banii de la UE şi împrumuturile din străinătate a tot felul de firme şi bănci din ţară".
    Deci, când nu am avut valută, a fost rău, iar acum, când avem prea multă, iarăşi este rău, căci economia nu o poate absorbi pentru că este "un teren care nu a fost bine arat". Aici are parţial dreptate guvernatorul nostru. Într-adevăr, în România nu este un climat economic propice afacerilor. Taxele şi impozitele sunt tot mai mari şi împovărătoare iar reforma fiscală s-a oprit (dincolo de cota unică de 16%) la uşa investitorilor care nu beneficiază de nici o facilitate dacă încep o afacere. Aici este de fapt buba economiei noastre de piaţă. Iar la boala economiei au contribuit din plin şi băncile noastre care nu îşi asumă nici un risc, preferând să be­toneze creditarea cu tot felul de năzdrăvănii birocratice (de exem­plu, dacă vrei să obţii un credit ipotecar nu îl poţi accesa dacă soţul are 60 de ani, chiar dacă are venituri babane, decât dacă... di­vorţezi), ca să nu mai vorbim de nivelul dobânzilor şi de comisi­oa­nele ascunse care dublează practic dobânda reală. În concluzie băncile noastre sunt tot în faza economiei etatiste şi nu joacă încă în economia de piaţă care presupune riscuri şi incertitudini. Biro­craţii din bănci preferă încă liniştea, tihna şi învârtitul dosarelor, inventând tot felul de condiţii bizare ori hilare în acordarea creditelor. De aceea băncile noastre sunt puţin credibile iar cetăţenii preferă să-şi ţină economiile la ciorap. Atragerea lor nu se poate face însă prin inginerii financiare şi jonglerii cu cursul leu-euro, de care profită tot cei care dau târcoale băncilor, adică şmecherii care fac averi pe spatele BNR-ului! Numai aşa se explică de ce, în timp ce toate ministerele se plâng de lipsa resurselor financiare, profesorii şi spitalele nu au bani, întreprinzătorii nu îşi pot dezvolta afacerile iar ţăranii nu îşi pot lucra pământurile, BNR-ul se plânge de "inun­daţiile" cu valută. Pentru că nu ştie ce să facă cu dolarii şi euro, îi îngroapă în pământ, urmând pilda talanţilor din Biblie. Căci din păcate asta face acum BNR-ul, care este un fel de Dumnezeu al banilor din România, ne îngroapă pe toţi în valută, în loc să ne binecuvânteze cu credite ieftine, facilităţi pentru toţi întreprinzătorii care vor să investească, să dezvolte şi să creeze noi locuri de muncă bine plătite pentru ca să nu mai avem inundaţii valutare gen Mugur Isărescu!