Ce noapte, ce vis, ce nebunie! Magnifică performanţă a fotbalului românesc, izbutită de Steaua lui Gigi Becali care a făcut să vuiască mapamondul. Vă vine să credeţi? Buturuga mică a răsturnat carul mare, Valencia, cea mai puternică echipă de club de pe bătrânul con­tinent, anul trecut deţinătoarea la zi a Cupei UEFA şi a Super­cupei Europei a sfârşit răpusă pe "Ghencea", înclinând fără tăgadă steagul în faţa bravilor militari! Cu o putere de luptă incredibilă şi o determinare vecină cu nebunia, eroii stelişti au realizat o fabuloasă pagină de istorie, eliminând într-o coridă pe viaţă şi pe moarte un su­per-team spaniol. Prin Steaua am spart iarăşi barierele medio­crităţii, am atins gloria, scriind o frumoasă poveste ce va rămâne me­reu în inimile unei naţii ce-şi găseşte alinarea în succesul in­credibil, o colosală pildă a încrederii în forţele proprii, ce reprezintă o minune greu de conceput chiar şi pentru cei mai optimişti dintre noi. Privită precum mielul înaintea tăierii, apăsată de faima galo­natului oponent, zguduită din temelii de scandaluri prin mass-media, Steaua a crezut cu cerbicie în steaua ei, a luptat până la capăt, a jucat senzaţional, a dovedit un curaj efervescent, a dat pes­te cap toate calculele şi a câştigat o bătălie epocală. Încă o dată Steaua a dovedit că este la ani lumină de mocirla fotbalului autohton şi a edificat un triumf fabulos, cuvintele fiind mult prea să­race pentru revelarea adevăratelor dimensiuni ale victoriei eclatante.
    Feerica reuşită face, fără îndoială, ocolul planetei şi readuce Ro­mânia în atenţia lumii, graţie acestei inegalabile izbânzi, despre ca­re se va vorbi, la superlativ, multă vreme de acum înainte. Un destin norocos a ocrotit minunea ce s-a înfiripat în noroi. Miracolul s-a pro­dus incredibil, Dumnezeu a fost de partea trupei lui Zenga, ce a etalat o forţă ieşită din comun, roş-albaştrii au învins handicapul din tur, "diamantul" Andrei Cristea, favoritul patronului oier, marcând do­uă goluri fenomenale ce au aruncat partida în prelungiri. Am pătruns în Rai tocmai când nu ni se oferea vreo şansă şi ne împăcasem cu gândul că suntem hărăziţi unei continue alunecări în neant. Aidoma grandioasei nopţi din mai 1986, la loviturile de departajare, ai noştri au avut nervii mai tari, ibericii au capotat şi bomba a explodat! Formidabil şi de necrezut, Steaua s-a calificat! Dramatic, dar cu a­tât mai frumos, a cucerit respectul tuturor, punând ziua de 24 februarie 2005 la loc de cinste în panoplia sportului tricolor, drept etalon al împlinirii năzuinţelor, într-un veritabil arc peste timp. În urmă cu 18 ani, la Monte Carlo, Hagi aducea Supercupa Europei la Bucureşti, acum, trufaşa Valencia, campioana Spaniei, a înclinat steagul şi a fost făcută KO! După ce mai deunăzi am ajuns să ne bucurăm că am atins primăvara europeană, cea mai mare realizare la nivelul echipelor de club autohtone din ultimul deceniu poartă tot numele Stelei, care, în plină pauză competiţională, a depăşit un ob­stacol incomensurabil, a îngenunchiat o galonată echipă şi a spul­berat un mit. Nici nu încape îndoială, după şocanta eliminare a Va­lenciei, Spania deja trepidează, se teme cu siguranţă de echipa re­născută din propria cenuşă, în optimile Cupei UEFA vine la rând Villarreal şi drumul magic spre etapele superioare ale competiţiei credem că poate continua. Cînd ai pus la podea Valencia, ai răpus un incontestabil monument fotbalistic, o adevărată forţă mondială, cu vedete de 24 de carate, plătite cu zeci de milioane de euro, nu mai ai voie să te mai temi de nimeni, asta pentru că ai arătat că se poate, în ciuda tuturor! Jos pălăria STEAUA, luceafărul grandios al iluziilor noastre. Ai strălucit cu adevărat, ai făcut o întreagă naţie fe­ricită şi ai făcut să se aprindă, într-o ţară plină de sărăcie şi dez­nădejde, flacăra demnităţii şi mândriei naţionale, atât de palidă în ul­timii ani. Meriţi din plin toată admiraţia şi consideraţia noastră!