Speram cu toţii ca după agitaţia electorală a anului trecut să par­curgem acum o perioadă aşezată, lipsită de sloganuri, promi­siuni ori acuze, o perioadă de muncă a aleşilor şi numiţilor. Şi slavă Domnului, au ce să muncească. Dar se pare că ne-am înşelat a­marnic. Configuraţia de Putere ce a rezultat în urma alegerilor anului 2004 nu mulţumeşte aproape pe nimeni. Nici pe câştigători, cu atât mai puţin pe perdanţi. Cât despre preşedintele Traian Băsescu, el este hotărât să scape de "soluţia imorală numită PUR". Şi vrea de aceea alegeri anticipate. A spus-o şi a susţinut-o încă din primele zile de mandat, dar până mai ieri nu a găsit înţelegerea necesară nici la Partidul Democrat, nici la Partidul Naţional Liberal. Brusc, liderii celor două partide sunt de acord cu ideea prezidenţială. Iar noi nu mai ştim ce să credem. Data de 25 aprilie (când România trebuie să semneze Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană) ba­te la uşă, diplomaţii europeni ne-au spus, elegant desigur dar clar, că nu am făcut tot ce trebuia să facem pentru a îndeplini an­ga­jamentele asumate şi că nu vor ezita de aceea să ceară activarea clauzei de salvgardare, dar politicienii noştri par mai preocupaţi de statutul lor decât de lucrurile pe care i-am ales să le facă. Tocmai de aceea doresc ca anticipatele să aibă loc în toamna acestui an. Dar de la dorinţă la realizarea ei drumul este lung şi mai ales greu de parcurs. Ar trebui ca gu­vernul actual să fie demis, iar un nou guvern să nu primească de două ori la rând votul de investitură. În tot acest timp nu numai că nu vom avea cum să recuperăm în­târzierile în parcursul aderării la UE, dar vom mai acumula şi altele. Poate acesta este motivul pentru care Traian Băsescu a afirmat că aderarea la UE va aduce românilor o sumă întreagă de necazuri. Este o simplă justificare? Dar dacă anticipatele chiar se vor întâm­pla înseamnă că în 2009 alegerile parlamentare şi cele prezidenţiale vor avea loc simultan, fapt considerat benefic pentru o eventuală realegere a lui Traian Băsescu. Purtătorul de cuvânt al PNL Eugen Nicolăescu ne spune însă că unul dintre motivele pentru care se do­resc anticipatele este acela că preşedintele Camerei Deputaţilor A­drian Năstase întârzie la şedinţele Biroului Permanent. Hilar, nu?
    Tentaţia reaşezării este însă prezentă şi în sânul celui mai mare partid aflat acum în Opoziţie. Ion Iliescu doreşte să se reaşeze în fruntea Partidului Social Democrat, chiar dacă revenirea sa în a­ceastă poziţie nu este privită cu ochi buni nici de reprezentanţii curentului modernist din PSD, nici de simpatizanţii partidului, nici de analiştii politici. Dar ce poţi să-i faci tătucului? Foarte probabil nimic. Este aproape sigur că el îşi va atinge scopul mai ales că mulţi dintre cei care se declarau mai ieri împotriva sa şi-au schim­bat părerile. Nu pentru că ar fi înţeles că aşa este mai bine pentru PSD, ci pentru că şi ei, asemeni politicienilor Puterii, sunt interesaţi în primul rând de statutul lor personal. Mai o funcţie de secretar ge­neral, mai susţinerea lui Ion Iliescu pentru funcţia de preşedinte executiv... Deducem de aici că în esenţa lor ultimă nu există nici o diferenţă între politicienii Puterii şi cei ai Opoziţiei. Există doar o mare diferenţă de măiestrie în a-şi masca intenţiile şi interesele sub imaginea de profesionişti dedicaţi interesului naţional şi binelui po­pu­lar.