În vacarmul general creat de căderea cenzurii pesediste în urma alegerilor din 2004, soldate cu venirea la putere a unor partide şi per­soane mult mai puţin preocupate de imagine decât prede­ce­soa­rele lor, a trecut aproape neobservat un interviu cu artizanul Fon­dului Naţional de Investiţii, Sorin Ovidiu Vântu, publicat în "Eveni­mentul Zilei" sub titlul "Numai idioţii fură în România". Întrebat de reporterul "E.Z." "care este diferenţa dintre o afacere cinstită şi ho­ţie", S.O.V. a dat următorul răspuns: "Păi, e simplu. Hoţia nu ţine cont de lege. Dar dvs., unii dintre ziarişti, sunteţi tentaţi să con­fun­daţi foarte des legalitatea cu moralitatea. Distinse domn, în bu­siness nu există moralitate. Să nu uitaţi lucrul ăsta. Sau există un alt tip de moralitate decât moralitatea comună. Numai un om de afaceri bătut în cap comite ilegalităţi, în momentul în care are o le­gislaţie extrem de permisivă. Legislaţia română, în ciuda apa­ren­ţelor, este extrem de permisivă şi trebuie să fii idiot să te apuci să furi, când ai atâtea instrumente de optimizări fiscale". Oricât de cinică ar fi această declaraţie, ea conţine chiar reţeta îmbogăţirii în România postdecembristă. Aplicând această reţetă, S.O.V. "a făcut tot ce a trebuit să facă pentru ca sute de miliarde să ajungă în propriile buzunare: 526 de miliarde în conturile personale şi alte sute de miliarde în conturile firmelor lui". Declaraţia, dată în faţa instanţei, aparţine Ioanei Maria Vlas şi a fost făcută cu puţin timp înainte de ieşirea la rampă a lui S.O.V., menită să spulbere acu­zaţiile fostei sale colaboratoare prin acreditarea ideii că el este de fapt un om de afaceri extrem de inteligent şi abil, care şi-a construit imensa avere cu ajutorul legilor autohtone permisive şi prin pă­că­lirea fraierilor care se supun "moralei comune".
    Ce se ascunde însă în spatele permisivităţii legilor din România? Evident, interesele financiare ale unor cercuri mai mult sau mai pu­ţin oculte care au generat miliardarii de carton, dintre care unii au ajuns în Topul aurit al celor mai bogaţi 300 de români, făcut de revista "Capital". Dar, locul cel mai sigur în care pot fi găsiţi aceşti oameni, este lista datornicilor la Bugetul de stat şi la Fondul de Sănătate. Nu ştiu cât de legale vor fi fost ştergerea creanţelor şi pă­suirea marilor datornici, dar ştiu sigur că ele au fost profund imo­rale, dacă nu chiar criminale, prin văduvirea Fondului de Sănătate de sume imense transformate nu în medicamente şi în servicii pentru bolnavi ci în vile, limuzine, avioane şi iahturi pentru o mână de oameni din cercul puterii sau din proximitatea acestuia.
    Putea fi şi altfel? Bineînţeles, dar numai şi numai dacă ar fi exis­tat voinţa politică de a şterge graniţa dintre legalitate şi moralitate. Guvernul Năstase nu a avut această voinţă. Ca dovadă că într-un raport al Curţii de Conturi prezentat Comisiei de Sănătate a Came­rei Deputaţilor scrie negru pe alb că aproximativ 22.000 de miliarde de lei au fost deturnate în perioada 2003 - 2004 din bugetul Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate. Această nedreptate strigă­toa­re la cer a început să fie reparată de Guvernul Tăriceanu. Astfel, la începutul lunii trecute, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) a blocat conturile a aproape 1.400 de firme cu datorii individuale mai mari de 500 de milioane de lei. Scopul? Re­cuperarea unor restanţe de peste 4.600 de miliarde de lei. Deşi a fost atacat din toate părţile şi din toate poziţiile, Executivul nu s-a oprit aici decizând, la începutul acestei săptămâni, blocarea conturilor bancare pentru încă aproape 1900 de companii datornice la Fondul de Sănătate. Deşi măsura este şi morală şi legală, e de aşteptat ca asupra Guvernului să se abată o nouă rafală de acu­zaţii, fără a se menţiona, desigur, adevăratul motiv pentru care a­cest executiv, spre deosebire de toate cele care l-au precedat, n-a beneficiat de nici o perioadă de graţie.