"Luna de miere" a Guvernului cu principalele confederaţii sin­dicale din România s-a terminat mai repede decât credeau mulţi. Scânteia conflictului dintre cele două părţi a izbucnit odată cu anunţarea de către Guvern a intenţiei de a modifica actualul Cod al Muncii. Sindicatele spun că în varianta propusă de executiv sala­riaţii vor deveni simple marionete la dispoziţia angajatorilor. Mai pe înţelesul tuturor, sindicaliştii susţin că Guvernul s-a dat cu patronii, în timp ce milioane de muncitori rămân fără drepturile pe care actualul Cod al Muncii le prevede. De altfel, acest cod a asigurat PSD o pace socială de 4 ani, în care mişcările de stradă ale sindicaliştilor au strălucit prin absenţă. Noul Cod al Muncii, mai spun sindicaliştii, este orientat mai mult spre dezvoltarea mediului de afaceri şi mai puţin pe avantajele salariaţilor. Este pentru prima dată în ultimii ani când sindicatele renunţă la orgolii de genul cine este mai tare în parcare şi acţionează unitar. Valul protestelor de stradă a început cu pichetări ale prefecturilor din întreaga ţară, după care s-a trecut la organizarea de mitinguri de protest în toate oraşele ţării. Dacă Guvernul va modifica actualul Cod al Muncii, sindicaliştii afirmă că vor declanşa greva generală ce va culmina cu blocarea totală a economiei româneşti. În paralel, Guvernul şi pre­şedintele Băsescu umblă pe la FMI în speranţa că vor obţine un deficit bugetar mai mare pentru România în acest an. Şi cum răs­punsul cam înseamnă NU, în acest an, executivul va fi obligat să treacă la circa 9000 de disponibilizări. La acestea se adaugă peste 4.000 de funcţionari din administraţia publică locală şi centrală, pen­tru că ministrul Ionuţ Popescu a impus o reducere a personalului bugetar cu 4 la sută. În aceste condiţii, e greu de crezut că vor mai fi alţi 4 ani de pace socială.
    Revenind la modificarea actualului Cod al Muncii, să spunem că cea mai mare supărare a sindicatelor se referă la dorinţa Guvernului de a desfiinţa contractele colective de muncă. Asta înseamnă că majoritatea sindicatelor, dar şi liderii de sindicat îşi vor cam pierde obiectul de activitate, adică nu vor mai avea loc negocierile dintre administraţie şi sindicate. Pe de altă parte, guvernul vrea să iasă din acest pact tripartit completat de patronate şi sindicate, după modelul european. În replică, patronatele spun că pacea socială din epoca Năstase a coincis cu instaurarea unei adevărate "dictaturi a sindicatelor". Patronatele şi-au continuat tirul atacurilor afirmând că sindicaliştii au uitat de oamenii pe care-i reprezintă, preferând să-şi negocieze favoruri personale, până şi locuri în Parlament, sub pretextul că sunt cerute şi protejate drepturile salariaţilor. Ce va fi până la urmă e greu de anticipat, la fel cum e şi în politică cu alegerile anticipate. Băsescu vrea, dar partidele din coaliţia aflată la putere vrea să amâne acest moment până în 2007. În ambele cazuri, interesele sunt prea mari, chiar dacă declarativ se pare că toată lumea are dreptate. Una peste alta, asistăm la un război psihologic în care se face mult tam-tam pentru nimic, mai ales că guvernul a anunţat că nu va modifica actualul Cod al Muncii în acest an. Iar din 2007, acest cod va trebui oricum înlocuit pentru că in­trarea în Uniunea Europeană presupune ca România să-şi asume alte angajamente, inclusiv la acest capitol. Iar până atunci s-ar putea ca numărul muncitorilor români care muncesc în străinătate să-l depăşească pe cel al muncitorilor autohtoni.