Încă din prima zi, tot ce face, bun sau rău, guvernul condus de Călin Popescu Tăriceanu este acuzat sau justificat prin intro­duce­rea cotei unice de impozitare. Nu suntem economişti, dar vedem că există multă incoerenţă în acţiune, dar şi în teorie. Pentru că deja numita cotă unică ne dă iar prilej de dezbatere. Preşedintele Co­misiei Economice a Senatului Varujan Vosganian, care este şi unul dintre strategii economici ai coaliţiei de guvernământ şi coautor al programului de guvernare, a declarat recent că România va reveni la sistemul de impozitare graduală. Deci adio cotă unică! Introducerea acum a cotei unice este explicată prin aceea că sistemul progresiv nu se poate aplica într-o economie unde salariul minim net este mai mic de 200 de euro. Îl credem pe cuvânt, doar e ditamai econo­mis­tul!
    Puteam înţelege în lumina acestei explicaţii "mişcarea" cu cota unică, dacă toate celelalte impozite şi taxe şi accize şi alte biruri la care suntem supuşi nu ar fi apărut. Dar aşa... Ceea ce ne-a dat cu o mână, guvernul ne ia acum nu cu două, nu cu zece, ci chiar cu 20 dacă e să numărăm câte majorări de preţuri şi tarife ori intro­duceri de noi impozite şi accize vom avea de suportat de la 1 aprilie. Fără păcăleală! Păcăleală este, care va să zică, doar cota unică. Ea nu are decât o justificare teoretică (la care ne-am referit deja), dar nici un efect practic pozitiv. Din perspectiva racordării legislaţiei şi procedurilor româneşti la aquis-ul comunitar cota unică trebuie abandonată pentru că ţările cu un astfel de sistem nu sunt privite cu ochi buni în UE. Iar de la 1 ianuarie 2007 sperăm să fim membri cu drepturi depline. Cui a folosit cota unică?
    De parcă n-ar fi fost de-ajuns, recenta declaraţie a domnului Va­rujan Vosganian este de natură a-i nedumeri chiar pe partenerii de coaliţie. Preşedintele intermiar al Partidului Democrat Emil Boc s-a arătat destul de intrigat. Îl înţelegem pentru că o asemenea afirmaţie pune sub semnul îndoielii justeţea acţiunilor guvernului, credibi­lita­tea sa în ochii populaţiei şi nu numai, de vreme ce unul dintre stra­tegii săi spune la un moment dat un lucru pentru ca apoi să se răzgândească. Ori poate că preşedintele Comisiei economice a Se­natului s-a gândit să vorbească în perspectiva datei de 13 aprilie, când Parlamentul European îşi va da votul asupra Tratatului de ade­rare a României la Uniunea Europeană. S-a gândit probabil să dea un semnal parlamentarilor europeni, astfel încât existenţa cotei uni­ce să nu fie apreciată ca un punct slab. Dar poate că efectul va fi că şi ei, ca şi noi, vom aprecia guvernul Tăriceanu ca inconsecvent. Iar inconsecvenţa în legislaţie, mai ales în cea economică, ne-a fost mereu reproşată ca unul dintre motivele pentru care investitorii stră­ini nu se înghesuie în România.
    Oricum o fi, şi vedem că lucrurile sunt tare, tare încurcate, revine obsesiv întrebarea: cui foloseşte cota unică de impozitare? Po­pu­laţiei nu, pentru că am arătat deja, golul bugetar se va umple prin al­te dări; imaginii externe a României din perspectiva aderării la Uni­unea Europeană iarăşi nu... atunci? A folosit doar pentru puţin timp imaginii guvernului. Dar revenirea la sistemul gradual de impo­zitare ar da o lovitură şi mai dură credibilităţii acestuia. Ce-i de fă­cut?