Traian Băsescu, mai marele peste toţi românii, luând exemplul lui Emil Constantinescu, "ilustrul" său înaintaş în ale preşedinţiei ca­re după un succes istoric în faţa Ungariei l-a scos pe Gică Hagi mai mult gol de sub duş pentru a trage câteva cadre telegenice, a punctat la rându-i rapid pozând lângă învingătorii din dubla cu Va­lencia. A simţit rebela-i meşă că prea curând nu i se va oferi o altă ocazie, mai ales că sâmbătă tricolorii ne-au arătat că deocamdată suntem prea departe de ceea ce s-a jucat pe stadioanele "Bă­trâ­nului continent". Abia atunci am simţit acuta nevoie de a mă afla în publicul comunitar, mai ales că România a pierdut orice contact cu sportul universal, cu ţările care se bat să fie pe val, organizând ceva competiţii care contează la imagine. Noi n-avem unde, n-avem cu cine, n-avem cu ce, dar mai ales refuzăm să fim gazde. De mult timp în lume consumaţia se plăteşte nemţeşte, iar noi ne-am învăţat atât de bine cu statutul de invitaţi. Cum adică să primim pe cineva când ne-am născut să fim oaspeţi, la masa altora? Ne prinde mult mai bine să organizăm în ţară competiţii la care se oferă doar pla­chete, insigne, diplome, buchete de flori şi strângeri de mână tovă­răşeşti, ca apoi să dăm buzna dincolo, la Grand Prix-uri, unde se câş­tigă bine, iar apoi să ne ţigănim prin tribunale că nu ne putem împărţi agoniseala...
    E trist însă că nu de cei care rostogolesc mingea avem nevoie, de aceştia s-ar mai găsi pe ici pe colea, dar nimeni nu ridică măcar un deget pentru a schimba mentalitatea. Nimeni, începând chiar cu Băsescu nu vor face altceva decât fotografii lângă stafia palidă a unei glorii efemere. Mai sincer a fost colegul său de Alianţă, pre­mierul Călin Popescu Tăriceanu, care a declarat cu curaj pe sticla televizoarelor că sportul nu face parte din lista primelor zece prio­rităţi ale cabinetului său, cum de altfel s-a întâmplat în istorie. Nu­mai că acest lucru nu trebuie să ne enerveze. Când vezi cohortele de pensionari care-şi caută moartea compensată 90 la sută căl­cându-se în picioare pe la uşile farmaciilor mai că nu ne inte­re­sează că Mitică de la Ligă şi Naşul de la FRF îşi plâng sărăcia din automobile de sute de mii de dolari.
    Chiar dacă nu dă tocmai bine la popularitate, îndepărtând elec­toratul din sălile de sport şi de pe stadioane, fapt infirmat de ale­gerile de acum câteva luni, intervenţia lui Tăriceanu, susţinută şi de locotenentul său de la Finanţe, nu reprezintă alteva decât o încer­care de a rupe lanţul ce leagă sportul de lumea tenebroasă a poli­ticului, anul 2004 reprezentând culmea din acest punct de vedere. Selecţionerul Anghel Iordănescu a târât numele naţionalei într-o campanie electorală, ce până la urmă nu i-a prea fost de folos. Steaua a participat la un miting de sprijinire a lui Sechelariu la Ba­cău, iar Dinamo şi Rapid au făcut cunoştinţă cu maidanele din Şte­făneşti, în acelaşi scop, strângerea de voturi pentru PSD. Şi aces­tea nu sunt decât exemplele cele mai grăitoare ale cârdăşiei poli­tico-sportive caracteristice spaţiului dâmboviţean. Zmulgerea spor­tu­lui din ghearele politicienilor ar reprezenta cu adevărat un prim sem­nal de sănătate publică, corupţia şi corupţii urmând să fie scoşi din sfera fenomenului.
    O anecdotă celebră, desprinsă dintr-un fapt real se potriveşte ca o mănuşă pentru a concluziona cele afirmate mai sus. Acum mai bine de două decenii şi jumătate SUA venea după o lungă perioadă în care s-a confruntat cu serioase probleme economice, inflaţia era în floare, iar şomajul creştea alarmant. În campania electorală, Ro­nald Reagan, aflat în luptă cu Jimmy Carter, locatarul de la Casa Albă s-a adresat americanilor spunându-le aceste cuvinte pline de tâlc: "Recesiune e când colegul tău îşi pierde slujba. Criză e atunci când chiar tu eşti concediat. Iar relansarea economică se va pro­du­ce când Carter îşi va pierde locul de muncă!"
    Aşa se întâmplă şi cu sportul românesc: recesiunea a început de câteva decenii, criza este acum, iar relansarea va veni doar în mo­mentul în care actualii preşedinţi (Mircea Sandu, Nicolae Vieru şi alţii ca ei) îşi vor pierde slujbele!