În sfera emoţiilor electorale nu se poate contesta modul în care au izbutit bucureştenii să-şi facă o zi liberă, doar o cincime dintre ei catadicsind să se deranjeze până la cele peste o mie de secţii de votare. Absenteismul lor întăreşte ideea că oamenii pot stăpâni lec­ţia de ingratitudine politică, de gogomănie, de suferinţă civică pre­dată într-un deceniu şi jumătate. Şi o fac în momentele considerate oportune lor, mai ales când e susceptibilă să devină o lecţie de is­torie, valabilă oricând. Alegerea edilului şef al Capitalei, oraşul eta­lon al ţării, s-a derulat într-o atmosferă deloc consolatoare, în care fiecare a fost cu gândul la interesele sale: omul de rând la utilităţile urbane care întârzie să apară, candidaţii cu privirea la festinul ce se va dezlănţui în cinstea învingătorului. Retoricile pasionale ale celor şaptesprezece candidaţi n-au reuşit să convingă în campania talk-show, de afişe şi banere, nemembrii de partid preferând în sfânta zi de duminică să se bucure de revenirea primăverii, de buletinele de­se de ştiri, de liniştea domestică în locul aranjatelor secţii de votare înspre care s-au îndreptat cu pompă şi alai muncitoresc candidaţii, liderii lor susţinători, nevestele şi pruncii. Mai numeroase au fost găr­zile de corp - care au dat bine la imaginea publică a celor aflaţi la putere - despre care nu se poate spune că au lăsat impresia lipsei obiectului muncii. Au absentat zdrobitor alegătorii, plictisiţi de promisiuni deşarte, verificate în timp, intoxicaţi de laude şi sătui de afacerile nu întotdeauna curate din dosul ţinutelor spilcuite, al tiradelor moralizatoare. S-a stins încet-încet în inima bucureştenilor puterea narcotică a primarului general care face şi drege totul pen­tru cetăţeni şi a intrat într-o ritmică molcomită, votanţii ajungând să acuze grav, din chemările somnolente la urne, pleiada de candidaţi care promite, promite şi doar cam atât. Puţini, după cum demon­strează statistica, în jur de 20 la sută, din cei un milion opt sute de alegători mai cred în primarul care este sau care va fi, în ma­gazinele, fabricile şi vilele moştenite de la bunici şi mătuşi trăitoare în sătuce, în licitaţii pe bani grei, în fonduri străine strecurate în bu­zunarele proprii ale aleşilor. Locuitorii Capitalei se scutură de vrăjeli, capătă energii vibrante şi activează, în însăşi absenţa lor, valuri de nemulţumiri care ajung la cote distrugătoare. Semnalul de alarmă dat de neprezenţa masivă la vot nu pare să-i fi mişcat prea mult dintr-ale lor pe aspiranţii la fotoliul de primar general ţinând cont de emfaza declaraţiilor, augmentate şi de unele segmente de presă. Aşa se face că o parte din mass-media titra luni dimineaţa drept câştigător pe reprezentantul Alianţei PNL-PD, fapt confirmat, astfel că Adriean Videanu este noul primar general, o alta previziona un al doilea tur de scrutin, avându-i ca protagonişti pe Videanu şi Van­ghelie, în timp ce alţi candidaţi şi-au anunţat singuri intrarea în runda a doua. O notă aparte a făcut-o preşedintele României, dl. Traian Bă­sescu, care a refuzat orice comentariu, contrar obişnuitelor sale luări de poziţie.
    Bucureşti, Capitala României, a fost pentru încă o zi un motiv de orgoliu. Oamenii lui, în imensa lor majoritate, şi-au tăinuit rănile, du­rerile, au rezistat tentaţiei de a alege din multele necunoscute şi au biruit. Dintre candidaţi biruit-a oare cel mai vrednic?