Marţi seara, pentru prima oară de la moartea Papei Ioan Paul al II-lea, acest subiect a cedat locul său de prim plan răpirii din Bagdad a celor trei jurnalişti români de la Prima TV şi România liberă. Principalele posturi de televiziune autohtone, în frunte cu Antena 1 şi PRO TV, au difuzat ediţii speciale ale emisiunilor de ştiri în care au anunţat posibila eliberare a celor trei şi iminenta lor revenire în ţară într-un timp scurt, eventual chiar în cursul nopţii de marţi spre miercuri. Lansarea acestei bombe de presă a fost precedată de o ştire provenind de la Preşedinţia României, potrivit căreia omul de afaceri sirian Omar Hayssan, socotit cheia răpirii din Irak, a fost reţinut de către procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, făcându-se totodată descinderi în sediile firmelor acestuia. Omar Hayssan şi unul dintre fraţii săi sunt cercetaţi pentru infracţiuni economice care aduc atingere siguranţei naţionale. Reamintim că Hayssan, membru PSD, sponsor al aces­tui partid şi "participant activ" la deplasările în străinătate ale fos­tului şef al statului, Ion Iliescu, a susţinut săptămâna trecută că a primit o cerere de răscumpărare a ziariştilor români răpiţi în Irak. Sirianul este de fapt cel care a sponsorizat deplasarea ziariştilor la Bagdad, prietenul său Mohamed Munaf, fiind călăuza acestora. Surse juridice au afirmat că, în afara acuzaţiilor de evaziune fiscală, reţinerea lui Omar Hayssan ar avea drept motiv şi o infracţiune de instigare ce priveşte cazul celor trei jurnalişti răpiţi.
    Pornind de la aceste informaţii, scenarita a prins din nou aripi, suspiciunile privind răpirea din Irak întrecând în intensitate compa­siunea pe care ar trebui s-o trezească în mod normal un episod atât de dramatic. Cel mai vehiculat a fost scenariul potrivit căruia răpirea n-a fost propriu zis o răpire ci un gest disperat prin care oameni de afaceri corupţi din zona de influenţă a PSD-ului ar fi încercat să-şi negocieze imunitatea în faţa Justiţiei de la Bucureşti, pozând în salvatori ai unor jurnalişti aflaţi într-o falsă captivitate.
    Noi ce să zicem? Dacă acest scenariu ar fi adevărat, ar fi foarte trist. Dacă el n-ar fi adevărat şi colegii noştri chiar au fost în pericol de moarte în vreme ce presa din România, în loc să-i apere, i-a tocat mărunt, ar fi şi mai trist iar mass-media n-ar avea nici o scuză. Până una-alta, însă, zeci de reprezentanţi ai presei străine au semnat un apel adresat instituţiilor europene şi statelor membre ale UE în care le cer acestora să conlucreze în vederea eliberării jurnaliştilor răpiţi în ultima perioadă în Irak. "Noi, editorii presei europene, ne exprimăm solidaritatea cu Florence Aubenas, cores­pondentul ziarului francez Libération, răpită împreună cu ghidul ei irakian pe 5 ianuarie 2005 şi cu cei trei jurnalişti români, reporterul Marie Jeanne Ion şi cameramanul Sorin Mişcoci de la postul român de televiziune Prima TV şi Ovidiu Ohanesian, de la ziarul România Liberă (răpiţi în Irak pe 28 martie 2005). Reafirmăm că nu există libertate fără libertatea de a informa publicul, în orice loc şi în orice moment. Acesta este un drept fundamental pe care fiecare dintre noi trebuie să-l promoveze", se arată în declaraţia de la Bruxelles a presei europene.
    Mulţumim pentru lecţia de solidaritate, stimaţi colegi.