Preşedintele Traian Băsescu a reiterat, chiar în ziua în care Ro­mânia primea aviz conform de la Uniunea Europeană pentru sem­narea Tratatului de Aderare, că în acest an am putea avea alegeri anticipate. Este o declaraţie repetată şi reluată aproape în fiecare lună. Noutatea faţă de anunţurile precedente este că Traian Bă­sescu a declarat acum că şi noul guvern al Alianţei, în cazul în care PD şi PNL câştigă confortabil alegerile, va fi condus de actualul premier, Călin Popescu Tăriceanu. În acest fel, preşedintele ţine să-l liniştească pe Tăriceanu, infirmând varianta vehiculată de presă cu Theodor Stolojan premier. "Vom vorbi de anticipate după semnarea Tratatului de Aderare, din 25 aprilie. Vom recurge la anticipate, da­că şi premierul va fi de acord", a mai spus Băsescu. În favoarea deciziei sale, Băsescu aduce ca argumente subţirimea susţinerii guvernului în Parlament, dar şi rezultatele de la alegerile locale de acum două săptămâni, când reprezentanţii Alianţei, în frunte cu Videanu, au luat frişca de pe tort. Având în vedere faptul că în oc­tombrie România va avea de trecut un nou obstacol privind raportul de ţară de după semnarea Tratatului de Aderare, Băsescu a sugerat chiar ca perioada de campanie să fie scurtată la două săptămâni. Preşedintele vorbeşte în continuare de "soluţia imorală numită PUR". Un lucru e clar: Băsescu e consecvent şi vrea anticipate. Numai că în toată această acţiune, preşedintele e cam singur îm­potriva tuturor. Un recent sondaj de opinie arată că 67 la sută dintre români nu sunt de acord cu organizarea de alegeri anticipate. Chiar şi preşedintele interimar al PD, Emil Boc, omul crescut de Bă­sescu, a declarat, după anunţul preşedintelui României, că alegerile anticipate nu reprezintă o prioritate a actualului guvern şi a Alianţei D.A. Este pentru prima dată când preşedintele PD nu este pe ace­eaşi lungime de undă cu liderul de la Cotroceni. Nici preşedintele PNL, premierul Călin Popescu Tăriceanu, nu este încântat de ideea anticipatelor, mărturisind că acest lucru nu reprezintă o prioritate a­greată de guvern.
    Un semnal împotriva anticipatelor vine şi de la Bruxelles, unde comisarul european pentru extindere, Olli Rehn, a cerut stabilitate politică şi a sugerat că anticipatele nu sunt cea mai bună soluţie pentru România. Alegerile anticipate nu ar conveni nici PSD, prin­cipalul partid de guvernământ care, preocupat acum de aşa-zisa reorganizare, este de fapt sfâşiat de lupte interne şi război pentru putere în interiorul partidului. Nici PPRM nu agreează această idee, el fiind mai mult pe coamă decât pe creasta valului. Ce să mai vorbim de PUR, care are mari şanse să rămână în afara Parla­mentului, după jocul la două capete: o dată cu PSD, altă dată cu Alianţa. PUR-ul a făcut un joc similar cu cel al UDMR, numai că Uniunea are avantajul unui electorat stabil şi disciplinat. Este greu de crezut că PNG-ul lui Becali sau PPCD-ul lui Ciuhandu se poate trezi în scurt timp la realitate pentru a emite pretenţii în atingerea pragului electoral. Nu în ultimul rând, este posibil ca numeroşi parlamentari ai Alianţei, care nu se vor mai regăsi pe locuri eligibile, să nu fie de acord cu căderea guvernului. Aşadar, în caz de an­ticipate, Alianţa poate câştiga mai mult, sau cine ştie, poate merge în jos. În Franţa, unde puterea a forţat anticipatele, a avut surpriza de a pierde alegerile. Deocamdată e greu de spus ce se va în­tâmpla. Cert este că trebuie să avem în vedere că Uniunea Euro­peană ne-a întins o mână de ajutor. Actuala putere este obligată să gestioneze succesul de la Strasbourg cu chibzuială şi înţelepciune. Dacă în 2007 vom fi membri ai Uniunii Europene, înseamnă că A­lianţa D.A. şi-a făcut datoria. Un eventual eşec, nedorit de nimeni, ar însemna din nou că ne apropiem mai degrabă de Balcani decât de Europa.