În iureşul monitorizării, iureş nebun de încondeiere statistică a pierderilor şi datoriilor, Poşta noastră, veche de peste o sută trei­zeci de ani, a fost trecută pe lista neagră a perdanţilor. Alerţi şi har­nici lucrătorii ei s-au străduit să-şi care în spinare preaştiutele genţi pe la casele tuturor ducând în ele ştiri vesele sau triste, bani mulţi sau puţini, hârtii oficiale sau bilete de iubire. Pe zi şi pe noapte, sub rază de soare sau ploi şi nămeţi, poştaşii se strecoară cotidian în casele şi sufletele oamenilor făcând legătura cu lumea, cu in­sti­tu­ţiile care funcţionează necesar. Dacă am notat toate acestea este pentru că ei, lucrătorii poştali, aduc cu sine o respiraţie aparte, îm­bărbătează societatea ca nişte gospodari de treabă, veşnic la da­torie. Fac parte din decorul obişnuinţelor de zi cu zi. După ani fără vârstă în care salutul lor niciodată rigid, convenţional a fost adresat semenilor, iată că poştaşii s-au rânduit într-o tăcere grea, s-au blo­cat în moderna mişcare grevistă solicitându-şi drepturile salariale după ce Poşta Română a fost pusă la index de Memorandumul cu Fondul Monetar Internaţional. Acolo, pe listă, centenara noastră in­stituţie a fost pusă laolaltă cu marile societăţi debitoare la stat, cu cele care frizează cu falimentul, chiar dacă Poşta Română a obţinut anual beneficii şi şi-a plătit cuminte dările. Dar ce au contat zba­terile poştaşilor, când FMI a interzis creşterea câştigurilor salariale? Aşa se face că salariul mediu în Poştă este de-abia de 4.400.000 de lei, cu 2.700.000 de lei sub media pe ţară a nivelului de sa­larizare. Treziţi la realitatea dură a exploziei masive de preţuri, poş­ta­şii nu s-au lăsat striviţi de agresivitatea măsurii punitive, infirmând prin greva declanşată neputinţa docilă manifestată decenii la rând. Lefurile majorate ale aleşilor neamului fără reţinere, fără zvâcniri şi aprobări speciale de la Fond, le-au dat ghes şi mai mult poştaşilor să facă pasul spre încetarea lucrului anunţată pentru nu mai puţin de zece zile. De s-ar lungi pe o decadă, greva ar paraliza toate sectoarele din economie şi societate. Cât de afectaţi vor fi cei 151.772 de beneficiari de pensii şi alocaţii din judeţul Alba, care în­tre 14 şi 27 ale lunii aşteaptă cu sufletul la gură leii vechi, numai ei vor şti. Câte pierderi se vor înregistra în bugetele societăţilor co­merciale, în cele familiale, în tranzacţiile din varii domenii este greu de măsurat. Am uza de falsitate, dacă nu am recunoaşte că furaţi de show-urile mondene, de griji sau ştiri alarmiste, de frământări partinice am cam trecut cu vederea gravitatea repercusiunilor grevei poştaşilor, care a creat arhisuficientă derută în activitatea din debu­tul săptămânii. În public - comentarii pe larg. Fiecare participant cu opinia lui, bună - rea, dar nimeni parcă nu vrea să mai strice roadele democraţiei, care ne dă dreptul să zicem ce vrem şi să facem doar ce ni se cere. Radioul şi televiziunea nu au adus veşti proaspete din faţa oficiilor poştale zăvorâte. Se aşteaptă decizia instanţei de sus­pendare a paralizantei acţiuni sindicale, să revenim la străvechea cre­dinţă că la tot ce este bătut de vânturi răspunde o mare nevoie de stabilitate.
    Inactivitatea poştaşilor i-a pregătit cu certitudine pe cei care de­cid pentru ei să descopere adevărul şi anume că în angrenajul vieţii unui popor fiecare segment trebuie tratat cu grija şi respectul cu­venit. Să sperăm în sfârşitul grevei menit să suspende întrebările.