Lumea a rămas mult mai săracă, cel puţin în ceea ce priveşte credinţa şi generozitatea umană, după ce Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea a trecut de curând în veşnicie, înălţându-se la Ceruri. Exemplul şi prezenţa sa vie în tot ceea ce a întreprins în cei peste 26 de ani de Pontificat pe întreg mapamondul au lăsat un gol de neumplut în sufletele tuturor creştinilor de pretutindeni. Imaginea sa de martir pe Cruce, asemeni Mântuitorului Iisus Hristos, va dăinui pururea în sufletele noastre, ale tuturor. Să credem că el ne va veghea şi din Ceruri şi ne va îndruma mereu paşii pe drumul credinţei, demnităţii şi înţelegerii umane.
    Viaţa însă aşa este făcută, ea trebuie să meargă înainte. Lumea întreagă aşteaptă cu sufletul la gură în aceste zile alegerea noului Suveran Pontif. La Vatican (Roma) un număr de 115 cardinali reprezentând comunitatea catolică s-au reunit începând de luni, 18 aprilie a.c. pentru a alege un nou Papă. Conclavul cardinalilor e­lectori a debutat cu o Sfântă Liturghie intitulată "Pro Eligendo Ro­mano Pontifice" (Pentru alegerea Pontifului Roman), după care cardinalii din lumea întreagă s-au reunit în Capela Pauliană din Vatican invocând îndrumarea Duhului Sfânt. A urmat închiderea electorilor în Capela Sixtină, unde timp de trei zile, fără a mai avea nici un fel de legătură cu exteriorul, aceştia vor iniţia procesul alegerii succesorului la tronul Sfântului Apostol Petru. Dacă după aceste trei zile, cardinalii nu vor decide cine este noul Papă, va avea loc o zi de pauză pentru rugăciune, după care votarea va con­tinua încă şapte zile.
    Favoritul principal pentru conducerea celor peste un miliard de creştini catolici pare a fi primul cardinal care a susţinut "Santo Subito", sanctificarea cât mai rapidă a Papei Ioan Paul al II-lea, car­dinalul german Joseph Ratzinger. Considerat un adevărat gar­dian al Doctrinei Credinţei şi mâna dreaptă a fostului Pontif, Ra­tzinger, în cartea sa lansată în urmă cu câteva zile, sub titlul "Va­lori în timpuri de prefacere", pune un accent important pe "întărirea poziţiei Bisericii în faţa laicizării excesive a societăţii actuale". El subliniază necesitatea ca "Europa să se întoarcă la tradiţiile creş­tine dacă vrea să se mai salveze". După cum se ştie, fostul Papă a încercat în zadar să introducă în Constituţia Europei un preambul privind rădăcinile creştine ale civilizaţiei europene. Rămâne de văzut ce va reuşi Ratzinger dacă va fi ales. Chiar dacă este con­testat de clericii americani, care susţin că "noul Papă nu poate proveni din ţări în care nimeni nu merge la Biserică, aşa cum sunt Franţa şi Germania", Joseph Ratzinger are mari şanse la Pon­ti­ficat, deoarece cea mai mare parte a fondurilor care finanţează Vaticanul provin de la credincioşii romano-catolici din Germania.
    Potrivit mediilor de la Vatican, şanse reale de a fi aleşi mai au italianul Carlo Maria Martini, fost arhiepiscop de Milano până în anul 2002. Acesta are marele avantaj că este italian, dar şi marele dezavantaj de a susţine descentralizarea organizării Bisericii şi acordarea unor prerogative mai largi episcopatelor, lucru pentru care Sfântul Scaun a manifestat unele reticenţe, cel puţin până acum. Cu şanse considerabile mai sunt cotaţi şi Dionigi Tetta­man­zi, arhiepiscop de Milano, Angelo Scola, patriarhul Veneţiei, Gio­vanni Batista Re, prefectul Congregaţiei Episcopale şi Ennio An­tonelli, arhiepiscop de Florenţa.
    Dincolo de toate acestea, Vestul îndeosebi are un orizont de aşteptare foarte mare de la noul Papă. Este vorba de o apropiere mai mare de problemele oamenilor de rând şi o prezenţă mai atenuată a dogmelor bisericeşti în viaţa de zi cu zi. Totodată, a­vortul, căsătoria între persoane de acelaşi sex şi folosirea con­traceptivelor sunt trei dintre marile probleme sociale asupra cărora Vaticanul va fi forţat să se pronunţe din nou, reconfirmând vechile enciclice sau modificându-şi poziţia. Apoi, ca o sarcină de mare importanţă rămâne pentru viitorul Suveran Pontif - continuarea dia­logului cu Biserica Ortodoxă.