La concurenţă de interes cu Congresul Partidului Social Demo­crat, ieri Banca Naţională a României ne-a arătat pentru prima dată cum arată leul greu. Păstrând elementele caracteristice din as­pectul vechilor bancnote (pentru a face tranziţia mai uşoară pentru populaţie) dar copiind dimensiunea cupiurilor euro, leii noi ne aduc încă o importantă preocupare: să ne obişnuim din nou cu numere mici, dar cu greutate mare. Era şi timpul pentru că un clasament re­alizat la nivel mondial arată că leul românesc este cea mai "sla­bă" dintre monede. Deţinem un nedorit loc codaş, dar denominarea ne va propulsa undeva spre jumătatea de sus a acestui clasament.
    Trecerea la leul nou nu este o simplă cosmetizare ci, aşa cum ne-au spus-o oficialii Băncii Naţionale a României, o etapă nece­sară în adoptarea monedei EURO. România va semna Tratatul de aderare la Uniunea Europeană la 25 aprilie, dar integrarea înseamnă mult mai mult. În primul rând este vorba despre o creştere eco­nomică menită să ne aducă la un standard de dezvoltare şi implicit de viaţă comparabil cu cel al statelor membre ale UE. Iar creşterea economică este un lucru complicat! Leul a ajuns să ocupe ruşi­nosul ultim loc în clasamentul monedelor din cauza devalorizării din ultimii ani. Dincolo de faptul că economia românească nu a putut susţine moneda naţională în faţa valutelor altor state, devalorizarea a fost "ajutată" chiar de BNR, care a sprijinit în acest fel între­prin­de­rile exportatoare.
    Creşterea economică din ultimul an, manifestată prin "întărirea" leului faţă de dolarul american şi euro, indică încheierea unui ciclu inflaţionist care şi-a pus brutal amprenta asupra economiei româ­neşti, iar leul greu este "borna" în timp a acestui proces. Pentru ca tendinţa ascendentă să se păstreze şi, mai mult, să se ac­cen­tueze, avem nevoie de reforme reale. Deşi chiar înainte de primirea de către România a avizului conform al Parlamentului European pentru încheierea Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană, ma­rile reproşuri s-au referit la eradicarea corupţiei, eficientizarea ad­ministraţiei publice şi la necesitatea reformei justiţiei, oficialii eu­ropeni nu au încetat nicicând să ne atragă atenţia că elementul cel mai important pentru o integrare de succes este revitalizarea eco­nomiei. State cu o economie mai dezvoltată decât a României au avut şi încă mai au mari probleme legate de integrare. Deja simţim şi noi aceste presiuni. De la 1 aprilie preţurile şi tarifele au explodat şi astfel de creşteri ne mai sunt rezervate şi în viitor. Spaţiul UE înseamnă unitate şi omogenitate pe toate planurile, în toate dome­niile. De aceea este necesară şi introducerea euro în România. Dar acest preconizat eveniment este aşteptat abia peste 8-10 ani în viziunea BNR şi abia după zece ani de la aderare în viziunea Mi­nisterului de Finanţe. Este vorba despre viziunea cea mai pesimistă pentru că politicienii se grăbesc să dea alte date, mai apropiate. Această lungă perioadă este reflecţia înapoierii economiei româ­neşti faţă de cea a statelor UE. Trebuie să avem deci grijă, aşa cum ne-a îndemnat guvernatorul BNR Mugur Isărescu, să facem din punguţa cu doi bani un simbol al bogăţiei.