Conferinţa preşedinţilor din Parlamentul European a votat în a­ceste zile amânarea primirii observatorilor din România şi Bulgaria în PE până la 1 ianuarie 2006 şi chiar la 1 ianuarie 2007, în cazul aplicării clauzelor de salvgardare. Vestea a căzut ca un trăznet a­supra politicienilor dâmboviţeni, mai ales că în laboratoarele par­tidelor politice se pregăteau cei 35 de parlamentari care urmau să fie "exilaţi" la Bruxelles. Premierul Tăriceanu a declarat că este sur­prins de această decizie, în timp ce ministrul Integrării, Emil Dinga, a spus că votul preşedinţilor din Parlamentul european are la bază raţiuni financiare. Indiferent care sunt motivele acestui joc, decizia de la Bruxelles ne arată că mai avem multe de făcut până să ne vedem cu sacii în căruţa (de fapt în limuzina) Uniunii Eu­ropene.
    Amânarea prezenţei parlamentarilor români la Bruxelles a fost de­cisă de cele mai influente formaţiuni: Partidul Popular European şi Partidul Socialist European, deşi celelalte partide politice ne aşteptau, conform graficului stabilit, încă din toamna acestui an. Un cuvânt greu de spus l-au avut creştin-democraţii germani, semn că una dintre ţările cu pondere importantă în Parlamentul European se teme de un eventual aflux de imigranţi români. Aproape ne-au fost şi de această dată doar liberalii care, prin vocea liderului lor Graham Watson, au criticat măsura luată de colegii din PE. "Con­sider ruşinos faptul că cele mai mari două grupuri din Parlament pot acţiona într-un mod atât de meschin faţă de viitorii lor colegi, după ce, cu numai trei săpămâni în urmă, şi-au dat con­sim­ţă­mântul pentru aderarea celor două ţări. Dacă există voinţă, există şi o cale de rezolvare şi, în această situaţie, a lipsit în mod evident voinţa politică de a primi observatori după semnarea tratatelor de aderare aşa cum s-a întâmplat cu cele zece ţări care au aderat la 1 mai 2004". Se poate lesne observa că socialiştii şi creştin-de­mo­craţii europeni refuză Bulgariei şi României curtoazia manifestată în cazul statelor care au aderat anul trecut. Decizia de la Bruxelles confirmă că aderarea celor două ţări balcanice la Uniunea Euro­peană nu este privită cu încredere şi entuziasm de toată lumea.
    O mare parte din vină revine şi autorităţilor de la Bucureşti care, după semnarea Tratatului de Aderare, au crezut că suntem deja membri ai marii familii europene. În discuţie au revenit subiecte po­litice de rutină, se fac anticipate sau ba, se face remaniere sau nu, de parcă asta ne-ar fi cerut Uniunea Europeană. Colac peste pu­păză, în Săptămâna Mare sate întregi din Banat au fost acoperite de ape, iar circa 4.000 de oameni au fost evacuaţi, după ce şi-au pierdut agoniseala de o viaţă. În acest context, pe scena politică românească se pregătesc noi mutări. PUR-ul lui Dan Voiculescu are Congresul la acest sfârşit de săptămână şi se pare că vom avea "aceeaşi Mărie cu altă pălărie", adică PUR se va numi Par­tidul Conservator Român (PCR). Liberalii şi pediştii vorbesc tot mai mult de fuziune, iar PD tinde să părăsească Internaţionala So­ci­alistă şi se îndreaptă spre Partidul Popular European. De teamă să nu stea în aceeaşi bancă la Parlamentul European cu "duşmanul de moarte" PSD, dar şi realizând răceala socialiştilor europeni, democraţii sunt tentaţi mai degrabă de doctrina creştin-democrată. În plus, este tot mai evident că PD-ul nu mai este votat de mun­citori şi ţărani, ci de populaţia urbană de orientare liberală. Vorba fostului ministru Radu Berceanu: "Diferenţa dintre PSD şi noi este că ei sunt cu Marx şi Engels, iar noi cu Mark's & Spencer".