Când eram ceva mai tânăr şi mă zbăteam prin păienjenişul de probleme pe care viaţa mi le întindea la tot pasul, un bătrânel hâtru, dar "pişcat" de metodele comuniste de conservare mi-a dat un sfat: "Atunci când cineva îţi aruncă o bilă înroşită în foc şi o prinzi în palme încearcă foarte repede să scapi de ea, pla­sând-o la altcineva, că altfel o să te frigi rău de tot". Cât adevăr se ascundea în spatele acestor cuvinte înţelepte am aflat abia atunci când, necosotindu-le m-am ales cu serioase răni pe mâini, dar mai ales în suflet.
    Probabil, concitadinul nostru, liberalul Ştefan Cosmeanu nu a avut parte de o asemenea "dădăceală" în copilărie şi adolescenţă, iar acum nu mai ştie ce alifie să folosească pentru a scăpa de arsuri. Tânăr şi foarte simpatic, bun profe­sio­nist şi serios ca orice ardelean, el a ajuns pe cheiul Dâmboviţei într-un moment, hai să-i spunem nefast. Nici nu apucase bietul om să fie instalat la conducerea ANRGN, că hop, aşa ca din senin s-a trezit cu o bilă înroşită de pricepuţii "co­vaci" ai lui Dan Ioan Popescu, dar pe care n-au putut-o lansa pe piaţă din cauze pur... electorale. Văzându-şi subalternul cum se luptă să "răcorească" obiectul buclucaş (cel cu abonamentul la gazele naturale), primul motociclist al Ro­mâniei a încercat în prima fază să-l scape de chinuri susţinând chiar că abo­namentul abuziv de la Distrigaz este de fapt o binefacere pentru consumatori şi negreşit trebuie aplicat de... "Păcălici"! Simţind însă în palme uriaşul pojar, că­ruia între timp opinia publică, presa şi chiar o parte dintre parlamentari i-au sporit zestrea de calorii, premierul Călin Popescu Tăriceanu, tocmai sosit cu cizmele curate dintr-o vizită în zona calamitată din Banat, l-a lăsat repede jos, ordonând imediat blocarea măsurii. Uşurat pentru moment, privind cu un ochi la palmele fumegânde şi cu celălalt în direcţia sediului Guvernului, de unde ar fi putut să-i revină bila, Cosmeanu a încercat, tot cu bun simţ, să se scoată, dar mai ales să-şi apere conducătorii. Ne-a povestit că a venit recent la conducerea agenţiei, că are şi el de înfruntat o "moştenire dezastruoasă", că n-a avut su­ficient timp să "rumege" efectul metodologiei hoţeşti şi că în cele din urmă s-a revenit la "implementarea" acesteia, consumatorii urmând să achite atât cât vor consuma. Ori, tocmai aici intervine marea... furăciune. Ni s-a ex­plicat că de acum înainte, costurile fixe şi cele variabile nu vor mai fi defalcate pe abonament şi factură, ci se vor regăsi numai pe factură, abonamentul fiind desfiinţat. S-a mai menţionat că, de la 1 iulie, tarifele se vor majora cu 7 la sută, ele incluzând şi aceste costuri. În traducere liberă, consumatorii nu vor mai fi jumuliţi prin abonament, ci prin preţuri. Astfel spus, populaţia continuă să "sponsorizeze" cheltuielile nesăbuite sau investiţiile distribuitorilor. Să plătească salarii exor­bitante funcţionărimii Distrigaz, alcătuită mai adesea pe bază de nepotisme, să susţină întreţinerea uriaşelor sedii şi a luxuriantului parc de limuzine achi­zi­ţionate, culmea, tot pe banii clienţilor. Să acopere cheltuielile de extindere şi mo­dernizare a reţelelor de distribuţie, care în mod firesc ar reveni francezilor şi nemţilor, noii proprietari după privatizare, adică cei care s-au angajat prin contract să facă acest lucru. Cu această perdea de fum, guvernanţii nu fac de­cât să mascheze o nouă secătuială a buzunarelor contribuabililor şi aşa din ce în ce mai goale.
    Şi probabil "surprizele" nu se vor opri aici. Un fum gros se ridică deasupra Pieţii Victoriei, semn că forjorii lui Ionuţ Popescu pregătesc o nouă bilă înroşită, cea a impozitării dobânzilor din depozitele bancare. Atenţie mare la mâini, sti­maţi concetăţeni...

---