Un mare înţelept antic spunea: "De când a fost creată lumea aceasta, sin­gurul lucru statornic în ea este nestatornicia. Ne­sta­tornic este gândul, nesta­tornică-i bogăţia, nestatornice sunt tinereţea şi viaţa. Întreaga lume oscilează...".
    Cam aşa stau lucrurile şi cu procesul de creare a Europei Unite. Întreaga lu­me oscilează... Încă de acum 55 de ani, de când s-a înfiripat această idee, au existat alte forţe mondiale interesate s-o oprească din faşă. Declarând deschis că se vrea a fi o uniune politică şi economică pentru a contrabalansa puternica expansiune a SUA, dar şi a Japoniei, normal că cele două mari puteri nu s-au dat la o parte, ci dimpotrivă, au căutat în toate felurile să îi pună beţe în roate. Iar SUA au spus-o direct, de mai multă vreme, că nu va putea exista o Europă Unită în condiţiile unor interese naţionale aşa de mari ca ale Franţei, Germaniei sau Angliei...
    Acum că două importante ţări, Franţa şi Olanda, membre fondatoare ale UE, au respins prin referendum Constituţia europeană, trebuie să înţelegem şi noi că marile puteri nu vor să împartă totul cu noi. Trebuie astfel să medităm mai mult asupra a ceea ce putem reprezenta singuri, ca ţară, ce putem face "prin noi în­şine" şi ce putem fi sau deveni prin integrarea noastră în Uniunea Europeană, şi să tragem unele concluzii mai aproape de adevăr. Au apărut voci chiar din partea unor ţări importante din UE care se îndoiesc deja de bunele intenţii şi de via­bi­litatea proiectului Europei Unite, mai ales în actuala conjunctură. Astfel, zilele trecute, într-o alocuţiune rostită în faţa Camerei Deputaţilor, primul ministru bel­gian, Guy Verhofstadt, a declarat că "prezenta criză din UE nu trebuie să alu­nece spre crearea unui directorat şi nici spre transformarea Uniunii Europene într-o zonă a liberului schimb şi condusă de un directorat al marilor state mem­bre. Nu ne rămâne decât să optăm - fie pentru a lăsa Europa să se reducă la a fi o simplă zonă de comerţ liber, fie să alegem varianta unei Europe politice, capa­bile să joace un mare rol pe scena mondială şi să dezvolte un anumit model economic şi social (...) Belgia şi alte ţări au nevoie de o Europă integrată, pentru a se evita ca Franţa, Germania, Marea Britanie sau alţii să poată decide în locul nostru, în cadrul unui directorat, în legătură cu ce trebuie să devină Europa", a insistat Guy Verhofstadt.
    La doar două zile după respingerea Constituţiei europene de către Franţa şi Olanda, reprezentanţii unei alte axe a puterii mondiale în formare s-au întrunit la Vladivostok, în Rusia. Este vorba de miniştrii de externe ai Rusiei, Chinei şi In­diei. Cele trei state care împărtăşesc, în mare, aceeaşi viziune asupra politicii mon­diale sunt hotărâte să acţioneze împreună împotriva a ceea ce ele numesc "he­gemonia americană pe glob". Adoptând principiul "lumii multipolare", ele s-au angajat să acţioneze împotriva destabilizării lumii. Şi trebuie să credem că au un mare cuvânt de spus, în această chestiune, având în vedere că împreună repre­zintă 40 la sută din populaţia globului şi circa 20 la sută din PIB-ul mondial. Apoi, unele dintre aceste ţări reprezintă chiar şi singure poli de putere importanţi în lume. China, care a înregistrat în ultimii ani cel mai mare ritm de dezvoltare din lume (12% anual), se spune că în aproximativ 10-15 ani va deveni cea mai mare putere mondială. Ruşii, de unii singuri, se văd egalii Europei Unite. Iată ce spune în acest sens oficiosul rus "Rossiskaia Gazeta" într-un număr recent: "Victoria NU-ului în Franţa şi Olanda va trebui să determine UE să accepte o Europă unde vor exista doi "jucători" egali. Viitorul Europei nu este UE care creşte mereu, ci constă în crearea a două alianţe ce se vor echilibra reciproc şi vor rivaliza amical, o uniune vest-europeană şi una est-europeană, sub influenţa Moscovei". Aşadar trebuie să fim convinşi că şi în viitor marile puteri vor fi tot cu interesele lor, iar ţările mici prinse, ca într-un cleşte, între interesele acestora. Ce-i de făcut?!?

---