Evanghelia Sfântului Ioan se detaşează de celelalte cărţi ale Scripturii prin nuanţă şi tonalitate. Este desigur şi o consecinţă a raportului de duioasă in­timitate existentă între Ioan şi Hristos. La Cina cea de Taină Sf. Ioan îşi aşează capul pe pieptul lui Iisus, aşa încât acest apostol minor desluşea mesajele di­vine nu prin intermediul undelor sonore-verbale, ci prin intermediul unor impulsuri afective izvorâte de-a dreptul din inima Învăţătorului. Urmare acestor raporturi spe­ciale existente între Învăţător şi ucenic, la rândul său şi acesta va imprima Evangheliei sale un ton duios, mai mult şoptit decât vorbit sau scris.
    Atingând adânci bătrâneţe, având o vârstă centenară, dar fiind stăruitor rugat de credincioşi să le evoce întâmplări, fapte sau învăţături auzite nemijlocit din gura lui Iisus, le spunea abia şoptit: Copilaşilor, iubiţi-vă unii pe alţii! Pentru că în scrisul său revin mereu cuvintele: iubire, bucurie, milă, bunătate, prietenie, Sf. Ioan a fost numit apostolul iubirii. Iată doar un exemplu: "Mai mare dragoste de­cât aceasta nimeni nu are, ca viaţa lui să şi-o pună pentru prietenii săi."(Ioan XV, 13).
    Revenind la textul Evangheliei de astăzi, ar fi de spus că Iisus se apropia de partea finală (cea mai grea) a misiunii Sale publice, prilej cu care-şi face parcă bilanţul şi îl raportează Tatălui. După ce-i avertizează pe apostoli despre osti­lităţile ce se vor abate asupra lor, zicându-le: "Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu" (Ioan XVI,2), ridică ochii spre Tatăl din cer căuia I se adresează: "Pă­rinte, a venit ceasul! Preamăreşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te prea­mă­reas­că" (Ioan XVII,1). Deschizând parcă Iisus caietul cu sarcini, începe să-şi bifeze unul câte unul obiectivele îndeplinite: "Eu, Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care mi L-ai dat să-l fac, l-am săvârşit... Arătat-am numele Tău oame­nilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi Cuvântul Tău l-au păzit" (Ioan XVII,4,6). Ştiind că se apropie Patimile, când El va fi legat, pus sub pază, judecat, răstignit şi nu va mai putea fi aproape de apostoli ca să-i întărească în credinţa lor care va fi pusă la grea încercare, Iisus înalţă o patetică rugăciune către Tatăl pentru cei ce i-au fost trei ani şi jumătate însoţitori ne­despărţiţi în anevoioasa lucrare de a instaura pe pământ o nouă ordine spiritual-morală: "Şi Eu nu mai sunt în lume... Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi. (Ioan XVII, 11).
    Tristeţea provocată de plecarea lui Iisus din lume a fost atenuată de fă­găduinţa întoarcerii: "Mă duc să vă gătesc vouă loc. Şi dacă Mă voi duce şi voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu" (Ioan XIV,2-3). Dacă faptele noastre de apostolat vor intra în sfera de cuprindere a po­runcilor divine, năzuinţa de a locui împreună cu Iisus şi cu apostolii în necu­prin­sa familie a drepţilor va deveni obiectiv îndeplinit.

---

     Luni, 13 iunie 2005, începând cu ora 13,00, Asociaţia "Sprijiniţi copiii" din Al­ba Iulia organizează, la Zlatna, "Serata fructelor". Evenimentul îi sărbătoreşte pe beneficiarii proiectului Centrul Social Multifuncţional din Zlatna, precum şi pe finanţatorii, colaboratorii, partenerii, voluntarii şi salariaţii asociaţiei care s-au năs­cut în primul semestru al anului. Programul artistic al seratei va fi susţinut de beneficiarii proiectului şi de voluntarii Victor Surugiu şi Gheorghe Bibolar, care vor prezenta un moment muzical instrumental. Nu vor lipsi concursurile de cul­tură generală, concursul de desen şi cel de dans. Un moment mult aşteptat de cei mici (şi de cei mari) va fi servirea tortului sărbătoriţilor, muzica şi dansul ce vor încheia evenimentul. După cum am fost informaţi de către reprezentanţii aso­ciaţiei, resursele necesare organizării acestui eveniment sunt asigurate de Bu­getul de Stat al României, în baza Legii nr. 34/1998. (I.H.)