Într-un film de groază care va fi prezentat probabil pe HBO, câţiva tineri ni­meresc într-o casă de ceară atât de bine realizată încât totul pare autentic, de la construcţia clădirii şi mobilier până la personajele care o populează mimând diverse ipostaze ale vieţii zilnice. Astfel, unele mănâncă, altele citesc iar despre două dintre figurile de ceară ai putea crede că se pregătesc să facă amor. Într-o primă fază vizitatorii privesc uluiţi dar şi încântaţi "normalitatea" scenelor ce li se oferă pentru ca, în scurt timp, o explozie să-i arunce în braţele celui mai cumplit coşmar, în care totul se topeşte şi se dezintegrează, cu excepţia scheletelor extrase din repertoriul de imagini al doamnei cu coasa. Una dintre actriţe chiar a mărturisit că la filmare totul i s-a părut distractiv, dar când a văzut pelicula după montaj s-a speriat îngrozitor din pricina faptului că totul părea extrem de real. Cam aşa şi noi în ultimii 15-50 de ani. Pe vremea comunismului ne-am minţit într-un fel iar acum ne facem că trăim în capitalism şi democraţie, când din amândouă am preluat mai ales relele pe care ţările dezvoltate se zbat să le extirpe şi care acolo, fiind marginale, nu au cum să infecteze întregul organism social.
    Zilele acestea, democraţia noastră de ceară a trecut prin clipe grele, foarte fierbinţi, extrem de apropiate de punctul în care măştile se desprind, lăsând să se întrevadă adevăratele chipuri care s-au ascuns multă vreme în spatele lor. Să-l luăm, de exemplu, pe Omar Hayssam, sirian de-al nostru, mare om de afaceri aflat în excelente relaţii cu aproape toată spuma PSD-ului, care i-a dat carnet de partid şi, mai ales, gir nelimitat pentru mănoasele lui afaceri cu statul român. Notorietatea l-a propulsat pe sirian de mai multe ori în avionul pre­şedintelui Iliescu dar şi în proximitatea unor afacerişti din alte partide (vezi ograda PD-ului din Alba). Răpirea ziariştilor în Irak a smuls cu brutalitate masca de pe faţa lui Hayssam, lăsând dezgolite o mulţime de alte figuri de prim plan ale vieţii noastre politice. Senatorul pesedist Antonie Iorgovan, supranumit "avo­catul hoţilor", s-a grăbit să-l arate cu degetul pe Adrian Năstase ca fiind un apropiat al lui Hayssam. În consecinţă, el a fost pus în fruntea comisiei care ar fi trebuit să cerceteze legăturile lui Hayssam cu PSD-ul. Lovitură de teatru, însă. Tabăra Năstase anunţă că firma de avocatură a lui Iorgovan l-a apărat pe Hayssam. "Avocatul hoţilor" e dat jos de la şefia comisiei, dar se repliază urgent erijându-se în apărătorul ex-preşedintelui Ion Iliescu după ce acesta, la 15 ani de la mineriada din iunie 1990, a fost pus oficial sub învinuire, fiind cercetat pentru 13 infracţiuni, dintre care cele mai grave sunt subminarea puterii de stat şi crime împotriva umanităţii, propagandă de război, represiune nedreaptă, in­stigare la tratamente neomenoase, cercetare abuzivă şi arestare nelegală, in­fracţiuni pentru care pedepsele cumulează mulţi ani de puşcărie. Cu alte cuvinte, fostul preşedinte are mare nevoie de un apărător puternic, dar s-ar putea ca Antonie Iorgovan să nu poată face mare lucru, mai ales că proaspătul eliberat Miron Cozma l-a atacat dur pe cel care l-a graţiat cu câteva luni în urmă, ridicând în slăvi actuala putere şi în mod special pe Monica Macovei, ministrul Justiţiei. Ironia sorţii ar putea face ca, o dată în viaţă, Cozma să fi spus adevărul elogiind-o pe Monica Macovei, căci d-na ministru pare foarte decisă să dez­robească justiţia, înlocuind personaje de ceară cu oameni vii, competenţi, responsabili. Succesul ei şi al altor oameni normali din toate celelalte domenii, cu cariere reale, nu inventate, cu respect pentru reguli şi pentru lege ar putea însemna sfârşitul epocii de ceară.

---