Happy-end-ul afacerii cu ziariştii români răpiţi în Irak, inclusiv ultimul episod, cel cu franţuzoaica amnezică, ne-a dovedit încă o dată că, peste decenii pu­terea marca Secu rămâne de netăgăduit. La vremea când poliţiştii de astăzi nu pot împiedica furtul propriilor maşini, poliţia politică a "împuşcatului" a reuşit să-i dibuie pe ostatici prin cine ştie ce beciuri orientale, activându-şi, se pare pro­priile reţele din lumea arabă. Ce reţele, vă veţi întreba? Cum ce reţele? Păi, cele formate din acei băieţi bruneţi, cu mustăcioară, care-şi desăvârşeau studiile la facultăţile din România prin anii '80, oameni de treabă, de la care cumpăram la preţuri rezonabile cafea, blugi, casetofoane şi ţigări fine.
    Secu (de ieri ori de azi) e bănuită peste tot, în industrie, agricultură, comerţ intern şi internaţional, turism, presă, cultură, modă etc, dar nu-i putem proba existenţa. E uşor să lansezi zvonul că la un talk-show, pe nu ştiu ce canal de televiziune urmează să se abordeze un subiect ce atinge "cooperativa ochiul şi urechea" ca să citeşti în presă peste câteva zile că respectiva emisiune a bătut, de departe toate ratingurile. Poţi să o acuzi de orice, la modul general, însă nu poţi avansa nume, nu poţi arăta pe nimeni cu degetul.
    Dar trebuie să recunoaştem că Secu (de ieri ori de azi) nu le ştie chiar pe toate! O fi penetrat ea intenţiile din capetele acoperite cu ştergare, o fi scăpat-o pe madam Aubenas din pivniţă, de ne-a mulţumit până şi preşedintele Chirac, dar are şi ea o limită! Iată un exemplu, aşa la întâmplare. Imediat după ce a depus jurământul la Cotroceni şi încă mai avea mesa zburlită, pre­şedintele Traian Băsescu a dat un termen de şase luni tuturor structurilor statului, timp în care le-a fost monitorizată atent eficienţa. La o socoteală sumară, timpul s-a cam scurs şi a venit ora marelui bilanţ. Păi tocmai aici apare carenţa oamenilor de la Secu (de ieri ori de azi): nimeni nu ştie când va avea loc. Cineva (tot din interior) ne-a vândut pontul că totul ar fi gata pregătit şi în această săptămână Trăienică va monopoliza iarăşi sticla televizoarelor, la o oră de maximă audienţă (că atunci este el disponibil să discute cu ţara) şi ne va spune ce şi cum merge, bine sau rău, după care vom afla şi noii şefi de la Secu (de ieri ori de azi). Noi sau reconfirmaţi, pentru că ne pasc şi surprize. Să ne amintim doar faptul că imediat după aterizarea ostaticilor la Otopeni, de-a făcut aeronava pană de cauciuc sub povara recunoştinţei, Băsescu a ţinut să mulţumească public celor de la Secu (de ieri ori de azi) pentru reuşita misiunii încredinţate. Până aici bila albă! Dar ce ne facem cu algoritmul? Tot unul cu antenă parabolică în loc de ureche ne-a şoptit că între liberali şi pedişti au existat deja contre în ce priveşte subordonarea viitoarei comunităţi de informaţii. Ca la aritmetică, dacă un director ar fi de la PD, atunci musai celălalt să aibă săgeata în mâini. Însă el trebuie să fie pe placul Băsescului şi mai ales să poarte girul unui "revoluţionar" de frunte, generalul Constantin Degeratu, consilierul său pe probleme de siguranţă naţio­nală. Cine-o fi, cine-o fi...
    Ora marelui bilanţ se apropie, iar Secu (de ieri ori de azi) nu doarme. Mai lansează câte un nume la un ziar, unul la un post de radio şi altul la nu ştiu ce post de televiziune (Antena 1 sau OTV, cele agreate la Cotroceni). Apoi ascultă stereo să vadă ce iese. După care încropeşte repede un raport, îl vâră în mapa prezidenţială urmărind prin gaura cheii reacţia. Una binecunoscută de acum, cu şeful statului negru de mânie, urechind mass-media pe motiv că intoxică şi ma­nipulează opinia publică. Meşter cârmaciul! Şi nu m-aţi crezut atunci când v-am spus că are şi Secu (de ieri ori de azi) limitele ei...

---