Evenimentele la zi, care se derulează cu o viteză demnă de secolul în care trăim, ne lasă să visăm apocalipse ori înălţări magnifice. Dar, cum între somn şi trezie este ceva cale, nu ne rămâne decât să o străbatem după propriile puteri. Îndârjirea greviştilor de la calea ferată şi, deopotrivă, cea a guvernanţilor de a se opune solicitărilor au încins nervii şi au întrecut răbdarea românilor. Ministrul Trans­porturilor, Gheorghe Dobre, după dialoguri aproape zilnice cu protestatarii ia tot mai hotărât pe "NU" în braţe. Premierul Călin Popescu Tăriceanu întăreşte poziţia subalternului său previzionând reducerea cotei de piaţă a CFR în condiţiile preluării unui segment important din transport de către operatorii rutieri. Părţile situate pe poziţii ireconciliabile admit totuşi că sfârşitul conflictului va consemna fără doar şi poate noi biruri pentru participanţii la traficul feroviar, drept singura certitudine ce poate fi întrevăzută. Şi cum politica e în toate, o simţim în vertebre, în clipele de repaus, în pâinea de pe masă. Ne cantonăm în refuzurile vest-europene de a ne primi în sânul familiei, exprimate direct sau cu subînţelesuri, după ce am ajustat ţara la cerinţele standard ale Uniunii, ne croim spaţiu în­do­ie­lilor, regretelor şi unor vagi speranţe susţinute de Putere. Chiar şi preşedintele Bă­sescu şi premierul Tăriceanu afişează o atitudine de constrângere a gân­du­rilor, spusele lor fiind sub controlul indecisului verb "trebuie" aidoma situaţiilor com­plicate în care ne scăldăm. Preşedintele a bătut în retragere la nomi­na­li­za­rea unor oameni pentru consiliile de administraţie ale societăţilor publice de radio şi televiziune pe care noi toţi le sponsorizăm cu binecunoscutul abonament impus din factura de curent. "Refuzul se datorează faptului că cele două instituţii au fost şi sunt puternic influenţate de factorul politic, iar pentru ca acest lucru să nu se mai întâmple în viitor este necesară o schimbare a cadrului legal în care ele funcţionează" îşi motivează gestul preşedintele naţiunii Traian Băsescu. La polul opus, Adrian Năstase, direct vizat ca preşedinte al Camerei Deputaţilor răspunde: "Băsescu trebuia să respecte legea şi să facă nominalizări..." De aici un nou război inutil în media pe spatele contribuabililor. Oare chiar trebuie? Nici şeful Executivului nu stă mai rău la capitolul refuzuri, înscriindu-se alături de unsprezece miniştri ai Cabinetului pe lista celor care au omis să trimită răs­punsurile solicitate de Centrul de Resurse Juridice. Din tabăra opozanţilor se dis­tinge net Ion Iliescu care a refuzat să se prezinte la audieri în dosarele în care este cercetat. În interiorul coaliţiei liderul democraţilor, Emil Boc, încearcă să fa­că ordine la modul imperativ. "UDMR şi PC trebuie să se decidă dacă sunt la putere sau în opoziţie, pentru că astfel mergem la anticipate", Boc fiind supărat pentru amânările cerute de parteneri cu privire la schimbarea celor doi preşedinţi pesedişti din Camerele Parlamentului şi a şefilor serviciilor deconcertate.
    Marele joc al toanelor şi refuzurilor politice se desfăşoară astăzi prin dez­ba­terea moţiunii de cenzură depusă în urmă cu două zile în legislativ de PSD vizând asumarea răspunderii Guvernului pe un pachet de legi între care se re­gă­sesc "Proprietatea" şi "Justiţia". Despre moţiune s-au emis deja păreri nenu­mărate, temeri şi nădejdi izvorând din însuşi refuzul unor parlamentari PSD de a semna moţiunea, din nehotărârea şi atitudinea traseistă a altora care "în caz de ceva" joacă la două capete, din dialogurile surpriză dintre aleşii noştri. Pentru o mai dreaptă judecată îi lăsăm pe cei împovăraţi să hotărască, să aleagă corect în numele nostru comun. În altă ordine de idei, presa nemaifiindu-i atât de necesară ca la începuturi, Guvernul se pronunţă împotriva Legii dreptului la replică refuzând să fie votată în Parlament prin aleşii Alianţei, iar premierul îşi exprimă doleanţa ca liderii partidelor de la putere să comunice direct între ei, nu prin intermediul presei.
    Câte refuzuri şi prelungiri vor mai fi ni le rezervă doar viitorul!

---