Cum tot week-end-ul şi zilele acestea am fost cam stresat, despre ce aş scrie eu pe la 1.30? Noaptea, nu ziua. Despre ceva plăcut, că doar nu-s sadic ca să vă stric tot cheful scriind despre Evenimentul zilei, cel care înainte vedea pui de găină născuţi, iar acum vede miniştri de Justiţie beţi. Ministru? Nu, mi­niştri, că e clar că ziarista respectivă a fost beată cucă dacă a fost în stare să scrie aşa ceva. Dar să-i lăsăm pe proşti şi să ne ocupăm de o minoritate de­favorizată, deştepţii.
    Sătul de prostiile alor noştri şi ale celor din UE, m-am dus puţin peste Ocean, la Universitatea Stanford. Din păcate, n-am cu ce s-o echivalez în Eu­ropa, fiindcă aici nu sunt instituţii de învăţământ superior de talia celor 4 mari din SUA: Harvard, Yale, MIT şi Stanford. Cine credeţi c-a fost acolo ca să le gă­vă­rească studenţilor absolvenţi? Steve Jobs. Nu, nu e fotbalist, nici star de cinema (chiar dacă cei 5000 de studenţi l-au întâmpinat ca pe-o vedetă rock, după cum relatează presa vremii, nu doar pentru că avea roba peste blugi şi sandale), e şi el un "amărât" de geniu din "neamul" lu' nenea Bill Gates şi Linus Torvalds, unul fără de care viaţa noastră era mult mai grea. Pe lângă faptul că e geniu este şi preşedintele (şi fondatorul, alături de Steve Wozniak) al firmei Apple, cea care a făcut primele calculatoare destinate omului de rând, dar cu ceva cunoştinţe informatice. Despre Bill Gates cred că n-are rost să vă mai spun fiindcă e mai celebru decât Pele sau Nadia Comăneci. Linus Torvalds este creatorul siste­mului de operare Linux, care, practic, a lansat concepţia open source, asociată, de obicei, cu programe de calculator gratuite. De fapt, legal, implică mult mai mult, dar acesta nu este un articol despre informatică ci despre fapte de viaţă, aşa că n-o să dezvolt subiectul. Ca o chestie de coloratură, citeam într-o revistă de calculatoare că Torvalds ar fi zis: "Eu n-am ce să-i zic lui Bill Gates despre afaceri, iar el mie despre tehnică". Sincer să fiu, eu nu cred că Torvalds a zis aşa ceva... Dar să revenim la Jobs.
    Ce credeţi că le-a spus el absolvenţilor? Că una dintre cele mai bune decizii ale lui a fost când a părăsit colegiul după 8 luni, ceea ce l-a obligat să fie inventiv ca să facă rost de cină. Nu că nu l-ar fi dus mintea, dar nu i-a mai ţinut punga pe părinţii lui. Şi cum, probabil, n-avea câini cărora să le taie frunze, ce s-a gândit? Să înveţe caligrafie! Auzi la el, om în toată firea! Aceasta se întâmpla pe vremea când trăia din vânzarea recipientelor reciclabile şi se hrănea gratuit la secta Hare Krishna. Dar ştiţi când i-au folosit cunoştinţele de caligrafie? Când s-a apucat să fabrice celebrele (şi scumpele) computere Macintosh. Vorba noas­tră, sare iepurele de unde nici nu te-aştepţi. Pe urmă a fost succesul cu Mac­intosh-urile, după care a fost forţat să plece din firma pe care a fondat-o. Şi-a făcut altă firmă, Pixar Studios, unde a produs, între altele, două filme celebre: Madagascar şi Finding Nemo. Însă cel mai greu moment a fost cel în care medicul i-a zis că mai are de trăit între 3 şi 6 luni fiindcă avea cancer pan­creatic. De aşa ceva nici Dumnezeu nu te mai scapă. Norocul, însă, da! No­rocul lui a fost că avea o formă rară a acestui cancer, care se poate trata. Şi a scă­pat. Iar acum este din nou preşedintele com­paniei pe care a fondat-o, chemat fiind când aceasta era în pragul falimentului. Şi acum Apple este din nou pe val, de când a revenit Jobs. Din păcate Jobs nu le-a dat şi slujbe stu­den­ţilor care i-au cerut să-i angajeze (în engleză jobs înseamnă locuri de muncă). Însă le-a dat un sfat care valorează mult mai mult: "Nu trăiţi veşnic, aşa că nu vă pierdeţi timpul ca să-i imitaţi pe alţii. Amintiţi-vă că sunteţi muritori; este cel mai bun mod de-a vă învinge frica că aveţi ceva de pierdut". Ei, vedeţi, de aceea pre­fer eu, la fel ca Bulă, integrarea în SUA, nu în UE.

---