Este extrem de dificil să vorbeşti despre cei doi fără să greşeşti. Ei au ajuns în raiul lui Dumnezeu prin multă alergătură şi muncă de răspândire a tezaurului doctrinar lăsat în sarcina lor prin mandat de însuşi Învăţătorul. Evanghelia trebuia să ajungă până la marginile pământului, ori până acolo era cale lungă şi plină de primejdii. Timpul era scurt, iar ei, purtătorii acestui mandat aveau ceva ani în spate. Nici Petru, nici Pavel nu erau la prima tinereţe, anii începeau să fie grei, dar erau întăriţi de dificultatea misiunii pe care o aveau de îndeplinit şi acest lucru le era de ajuns întrucât pentru ei a trăi era Hristos. Nu mai era nimic care să-i oprească, de care să se poticnească, toate grijile lumii au rămas în urmă, foarte departe. Tată, mamă, fraţi, surori, copii, etc., au fost spălaţi de pe creier. Fiind atât de plenar angrenaţi la cauza slujirii lui Hristos puteau conglăsui cu David: "Totdeauna am văzut pe Domnul înaintea mea, căci El este de-a dreapta mea, ca să nu mă clatin" (F.A. II, 25). Înălţând ştacheta sfinţeniei la un standard atât de ridicat, au început să culeagă roadele. Ca şi oarecând, la pescuirea minunată de pe apele Tiberiadei, când năvoadele doldora de peşti erau gata să scufunde luntrele "din ce în ce mai mult se adăugau cei ce credeau în Domnul, mulţime de bărbaţi şi de femei" (F.A. V,14). Se împlinea proorocia făcută lor de Hristos, când le-a zis: „vă voi face pe voi pescari de oameni". Hristos începe să-şi "plătească datoriile" şi să răsplătească osteneala şi alergarea celor doi. Mai întâi lui Petru, care după ce a lăsat toate, a venit vremea să primească însutit înapoi aşa încât oamenii "scoteau pe cei bolnavi în uliţe şi-i puneau pe paturi şi pe tărgi, ca venind Petru, măcar umbra lui să treacă pe vreunul dintre ei. Şi se aduna şi mulţimea din cetăţile din jurul Ierusalimului, aducând bolnavi şi bântuiţi de duhuri necurate şi toţi se vindecau" (F.A. V, 15-16). A se reţine metoda de exorcizare şi de alungare a dracilor folosită de Petru. Nu-i lega pe bolnavi de stâlpi, cu ochi-n soare, nu le punea feşe pe gură, nu-i călca în picioare ci doar umbra lui trecea peste ei şi toţi se vindecau.
    De la Sfântul Pavel ne-au rămas stigmatele misiunii încrestate pe răboj de însăşi mâna sa: "De trei ori am fost bătut cu vergi; o dată am fost bătut cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am petrecut în largul mării; (II Cor. XI, 25). Evident că lista situaţiilor extreme din apostolatul Sfântului Pavel este mult mai bogată şi constituie pentru el cea mai valoroasă panoplie cu trofee după cum însuşi mărturiseşte: "Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume!"(Gal. VI, 14)
    Dacă aici în viaţa luptătoare, misiunea de slujire a celor doi neîntrecuţi apostoli s-a desfăşurat în spaţii geografice diferite, sfârşitul martiric i-a adunat, şi pentru amândoi, în aceeaşi zi de 29 iunie anul 67, clopotul a sunat şi cerurile s-au des­chis primind în casa comună a tuturor sfinţilor pe cei doi neînfricaţi mărtu­risitori ai credinţei.

---

     Dispărut într-un tragic accident Dan Dorin Ovidiu era şi iată va rămâne, un nume binecunoscut în municipiul Alba Iulia şi în judeţul Alba. În memoria lui, dar şi ca o recunoaştere a contribuţiei sale la promovarea imaginii municipiului reşe­dinţă de judeţ, Consiliul local Alba Iulia a decis, la propunerea primarului Mircea Hava, să-i acorde titlul de cetăţean de onoare. Dan Dorin Ovidiu s-a născut în anul 1952 la Făgăraş, judeţul Braşov. A absolvit în anul 1978 Facultatea de Istorie şi Filosofie la Universitatea Bucureşti. A muncit mai bine de 20 de ani în judeţul Alba, la Sebeş şi Alba Iulia, ca arheolog, profesor, cercetător sau consilier al Di­recţiei pentru cultură. Dar cel mai important aspect al activităţii sale îl reprezintă cele peste 500 de articole şi studii, contribuţii la cataloage, albume sau mono­grafii. Printre acestea cele mai importante sunt: "Alba Iulia - oraşul istorie, oraşul monumentelor" (1998), "Alba Iulia - oraşul Marii Uniri în imagini de epocă" (1999) şi "Patrimonium Apulense" (2001 şi 2002). (A.D.)