Trei sferturi din suprafaţa ţării se află sub ape. În 31 de judeţe potopul i­nundaţiilor a acoperit zeci de mii de hectare de teren agricol şi a distrus 14.800 de case. 21 de români şi-au pierdut viaţa în apele învolburate care au măturat totul în cale, iar peste 13.000 de oameni au fost evacuaţi din casele lor. In­fra­structura rutieră a fost făcută praf fiind afectaţi 76 de kilometri de drumuri na­ţionale, 395 de kilometri de drumuri judeţene şi 799 de kilometri de drumuri comunale, la care se adaugă 425 de poduri şi 749 de podeţe distruse. Şi acesta este doar un bilanţ provizoriu, cifrele finale privind distrugerile provocate de re­cen­tele inundaţii fiind probabil mult mai mari.
    După avântul pe care îl luasem pe drumul integrării europene, cu o imagine de ţară pe cale de a deveni tot mai prosperă şi mai democratică, cu "capitole" care mai de care îndeplinite (mai ales pe hârtie), iată că "ne-a pus Dumnezeu mâna în cap" şi ne-a arătat că "minciuna are picioare scurte". Dincolo de tabloul trium­falist şi de ploile torenţiale care au mai fost şi vor mai fi şi de aici înainte, a ieşit la iveală o Românie cumplit de săracă şi de şubredă, cu un mediu rural în ruină, în care predomină casele din chirpici şi o populaţie îmbătrânită, vlăguită şi aban­donată atât de guvernanţi, cât şi de propriii fii. A ieşit la iveală o Românie care se prăbuşeşte sub noi la cea mai mică zgâlţâitură, cu poduri, podeţe, drumuri şi căi ferate "expirate" de mult sau făcute doar de mântuială. Şi peste toate acestea tronează o clasă politică şi o administraţie care, după 15 ani de democraţie, încă bâjbâie, se macină tot timpul în lupta pentru putere şi arareori îşi mai aminteşte de greutăţile celor pe care îi guvernează.
    Cu toate acestea ne pretindem şi ne vrem cât mai degrabă europeni. Cu tot tabloul sumbru al stării în care ne aflăm, vrem să convingem şi acum Europa că totul este O.K., că economia duduie, iar românii zburdă de bucurie spre UE... prin apele până-n gât. Astfel, premierul Călin Popescu Tăriceanu a plecat ieri grăbit la Bruxelles cu scopul declarat al vizitei de a-i convinge pe oficialii euro­peni "că România este hotărâtă să continue şi să respecte calendarul de aderare convenit cu UE". Nu ştim cum va reuşi premierul să-i convingă, poate le va arăta eventual ceva poze din vremuri ceva mai bune. Poate că le va spune că noi, ro­mânii, suntem zmei, şi în câteva zile se vor reface şi casele distruse, şi dru­mu­rile, şi căile ferate, şi recoltele din acest an. Numai că din "ţara de dincolo de ne­gură" sau "ţara de dincoace de Bruxelles", românii dezertează şi acum cu zecile de mii care încotro văd cu ochii pentru a-şi găsi de lucru şi a putea astfel să-şi întreţină familiile. Nu întâmplător, înainte de a avea ieri discuţii cu d-l Tăriceanu, comisarul Frattini a acordat un interviu postului de radio BBC International în care vorbeşte despre "problemele de securitate pe care le ridică România, incapabilă de a controla propriul flux de cetăţeni care pleacă în UE, fără a avea acte în regu­lă". Frattini a declarat că a avertizat de nenumărate ori autorităţile române "că va cere impunerea clauzei de salvgardare şi amânarea aderării, dacă nu se va face un control real al frontierei".
    În plus, criza politică actuală din România pune sub semnul întrebării chiar func­ţionarea mecanismelor bugetare ale UE. Dacă România nu va adera la 1 ia­nuarie 2007, deci nu-şi va plăti contribuţia de stat membru al UE, nu va primi nici fondurile cuvenite în calitate de membru, iar UE va fi pusă în situaţia de a căuta noi mecanisme de finanţare. În concluzie, România se află cu un picior în apă şi cu celălalt în... UE. Se pare că şi Uniunea Europeană este tot într-o pozi­ţie cră­cănată, cu un picior în Franţa şi cu celălalt în Anglia...

---