Disciplinata potriveală a Alianţei de la început de guvernare dă semne de obo­seală. Soarta trecutei Convenţii, care de-atâta vreme mocnea ameninţătoare dea­supra capetelor din partide, s-a dezlănţuit parcă la comandă, odată cu stihiile na­turii. De-atunci încoace dihonia, odată intrată între lideri, şefi, preşedinţi şi diverşi politicieni, îşi face de cap răvăşind cu patetică exaltare, cu forţă şi sacrificii de­ghizate rânduiala aleasă prin vot secret şi universal răsturnând cele prevăzute, exersate şi învăţate. Acest scurtcircuit a fost resimţit la început ca o catastrofă, mai apoi a intrat într-un fel de normalitate, judecând după exprimările volumetrice ale veşnicelor sondaje de opinie comandate din când în când spre monitorizarea situaţiei de pe frontul ideilor contradictorii. În PD precumpăneşte exaltarea anti­cipatelor, în PNL remanierea fără dată precisă, sine die, în timp ce UDMR nu vrea nimic din cele două la un loc şi, dacă ar opta, ar fi totul "curat consti­tu­ţional". Respectând ordinea, PD-ul s-a întrunit ieri într-o şedinţă de analiză a pro­priilor miniştri, decizia nefiind cunoscută încă la ora scrierii acestor rânduri. Dar, indiferent de natura concluziilor pe care le-ar pune cel mai tare dintre partidele zilei, un lucru ne este clar: acestea nu au viaţă lungă după cum ne-am obişnuit deja cu ideologia de partid. Mult mai sigură pare a se anunţa transpunerea în practică a dorinţei Alianţei de schimbare a preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi modificarea Legii nr.215/2000 privind administraţia locală. Prin vot majoritar simplu ar fi lesne de schimbat din funcţii preşedinţii Camerelor, dar şi ai Consiliilor judeţene. Capul lui Năstase şi al lui Văcăroiu costă scump, preţul este inestimabil iar vânătoarea se anunţă acerbă. Păstrându-şi umorul şi acidi­tatea verbului, Adrian Năstase nu a ezitat să radiografieze coaliţia majoritară, înţepându-l predilect pe preşedintele României, Traian Băsescu, "şeful de trib ca­re-şi devorează prietenii, care plânge pe umărul tău şi te găteşte la cină". Nu au rămas netaxate gesturile politice ale Monei Muscă şi Ionuţ Popescu, în viziunea lui Năstase demisia primei şi opoziţia celui de-al doilea nefiind întâmplătoare ci cu scop de "destabilizare a liberalilor". Cu sau fără Musca pe Tăriceanu, ten­si­unile din toate partidele există şi persistă. Ele sunt modele mai vechi, au devenit tradiţie în răstimp record, deci nu mai miră, doar aduc nelinişti, adăugându-le multor altora. Nimeni nu mai pare deranjat de nota de trecere 5 dată Guvernului, nici de cea medie 8 obţinută de preşedintele naţiunii. Sunt doar date statistice rezultate pe eşantioane de intervievaţi, nu de votanţi. Entuziasta efervescenţă po­pulară a mai scăzut ceva, dar nu exagerat de mult, încât să pericliteze coeziu­nea destul de contorsionată a Alianţei şi aliaţilor săi. Concluziile sondajului recent oricum rămân... neconcludente, chestionaţii neştiind clar care sunt ra­ţiu­nile unor anticipate, ale remanierilor şi reformelor din Justiţie, ca dovadă că ne scăldăm cu toţii într-o nebuloasă care ne întunecă judecăţile până la epuizare. Cel mai lucid lider, care ştie precis ce vrea şi care a obţinut întotdeauna tot ce şi-a propus este Marko Bela, preşedintele UDMR. Profitând mereu de degrin­go­ladele născute de diversele partide perindate la putere, Marko Bela, cel care şi-a zis şef de promoţie universitară, dar n-a fost să fie chiar aşa (din întâmplare am fost colegi de an), a reuşit să se menţină neîncetat la guvernare cu Uniunea căreia-i aparţine, iar acum din postura de indispensabil dă lecţii cu dezinvoltură: "Ceea ce face acum Coaliţia îmi aminteşte de ceea ce s-a făcut atunci. Foarte multe gesturi, declaraţii de presă pripite din partea anumitor formaţiuni...". Pentru Marko Bela este clar că Alianţa "nu înţelege rostul Coaliţiei", iar el nu este dispus să facă un bilanţ "în fiecare săptămână" pentru miniştrii maghiari, ci doar după terminarea mandatului de patru ani.
    Din păcate toţi ceilalţi oameni politici sunt obsedaţi de taclale, dar dominaţi de sfială în a-şi impune bărbăteşte punctele de vedere, diplomatic şi sănătos, n-au învăţat mai nimic din subtilitatea politicii minoritarilor. Păcat de spectacolul pe care-l oferim gratis.

---