Cu două luni înainte de prezentarea Raportului de ţară al Uniunii Europene, prin care se va da verdictul cu privire la capacitatea României de a se alătura UE la 1 ianuarie 2007, şi în contextul permanentelor atenţionări pe care ţara noastră le-a primit asupra flagelului marii corupţii, în sfârşit se mişcă ceva. La ora la care scriu rândurile de faţă se aşteaptă ca CSM să dezbată solicitarea lui Ioan Ama­rie, procurorul general al PNA, de a fi eliberat din funcţie prin pensionare. Tot­o­dată, înaintea înaltului for al magistraţilor va trebui să se prezinte ministrul Jus­tiţiei, Monica Macovei, pentru a-şi susţine motivele ce au determinat-o să ceară eliberarea din funcţie a lui Amarie, a celor doi adjuncţi ai acestuia (Florea Mi­clescu şi Gheorghe Şuhan), precum şi a altor persoane din conducerea PNA. Interesant este faptul că unii dintre cei vizaţi au anticipat această decapitare şi, iată, i-au luat-o înainte doamnei ministru, cerând să plece de bunăvoie. În acest context, ar trebui să facem o mică recapitulare a activităţii PNA în cei trei ani de activitate: oficial, de la înfiinţare (1 septembrie 2002) şi până în prezent, în do­sarele PNA s-au identificat prejudicii în valoare de 6.000 de miliarde de lei, au fost deferite justiţiei 1.700 de persoane, din care 300 în arest preventiv; au fost analizate 5.000 de acte de corupţie, fiind condamnate 520 de persoane; numai în acest an, procurorii au avut în lucru 1.505 doare penale, din care au soluţionat 874 de cauze; de-a lungul timpului, pragul PNA a fost trecut de personaje con­siderate aproape "tabu" pentru justiţia românească, începând cu expertul guver­namental Fănel Păvălache sau "nababul" RADET-ului Gheorghe Dabela, şi sfâr­şind cu fostul ministru al Agriculturii, Ioan Avram Mureşan sau... însuşi preşe­dintele Traian Băsescu. (Fără a insinua nimic, presa centrală din zilele acestea insistă asupra faptului că Monica Macovei doreşte şi schimbarea şefului Secţiei I a PNA, Vasile Drăghici, cel care a întocmit rechizitoriul în dosarul "Flota"). Prin urmare, PNA, în forma sa condusă de Amarie, a avut datoria de a lupta doi ani de zile împotriva corupţiei guvernate de PSD, dar şi împotriva celei guvernate de Alianţa DA, de un an încoace.
    După cum vedeţi, volumul de muncă depus de PNA a fost substanţial, dar efi­cienţa sa nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor. Pentru că degetul UE a rămas în­dreptat asupra marii corupţii din România (ceea ce înseamnă că Europa ştie, poa­te, mai bine decât noi, ce se-ntâmplă în ţara noastră). Două sunt elementele ce definesc această "mare corupţie": importanţa celui anchetat şi suma ce re­prezintă prejudiciul. Dar, cu tot efortul PNA, de numele mari nu s-a legat nimeni, iar suma stabilită ca definiţie pentru "marea corupţie" a tot scăzut, după cum afirmă Monica Macovei, ajungând de la prejudiciul de minim 100.000 de euro, la minim 10.000 de euro. Că, vorba aia, aşa se poate prinde plevuşcă şi i se poate pune eticheta pompoasă de "mare corupţie"! Ceea ce mi se pare însă de cea mai mare importanţă în contextul decapitărilor din PNA este poziţia preşedintelui Traian Băsescu. Cel care-i atrage tocmai acum atenţia premierului Tăriceanu că "e posibil ca unii dintre membrii guvernului să se afle sub influenţa unor grupuri de interese". Cu alte cuvinte, preşedintele trage "sirena de alarmă" asupra unui fenomen care se numeşte... "marea corupţie". Instalată chiar în rândurile celor în­vestiţi de Alianţa DA cu încredere. Dar să aşteptăm, să vedem cine va fi chemat să lupte împotriva acestui flagel?

---