La un neam ca al nostru şi ca multe altele elementul sufletesc e determinant, pri­mordial, iar acţiunea politică ar trebui să fie de ordin secundar, doar o expre­sie, un instrument. Lucrurile s-au inversat în ciuda firii prin lucrătura meşteşugită de politicienii democraţiei moderne. Cum? Prin vorbă, vorbă multă cu păcat une­ori. Dintr-o izolare aproape perfectă în anii apuşi am străpuns în lumea între­tă­ie­rilor de milenii doar cu spusele unora, cu tiradele altora.
    Mai marii noştri, conducători de trei cincinale încoace, n-au învăţat încă fi­lo­so­fia tăcerii şi se întrec care pe care în tăişurile discursurilor care macină deopo­trivă nervii naţiunii, încheieturile convenţiilor, alianţelor, uniunilor sau a ce or mai fi. Războiul mediatizat dintre preşedintele Traian Băsescu şi premierul Tări­ceanu cu aproape întreaga echipă, cu parlamentarii opoziţiei, cu mafioţii şi şantajiştii nenu­miţi îl luăm zilnic asupra noastră, îl plătim cu vinovăţie, pe care ne declarăm gata s-o ispăşim. Trăim într-o nevroză sufocantă a deciziilor şi inde­ciziilor, a hotărâ­ri­lor definitive luate doar pe spinarea lată a populaţiei răbdătoare, ne sugrumăm de atâta vorbărie în vânt cu pretenţii eufemistice căzută de la înălţimi diplomatice, ne uimim de atâta lipsă de înţelepciune. Într-un an al dezastrului nu ne mai lipsea de­cât bătălia Palatelor, care pare că vrea să intre într-o carte a recordurilor, pen­tru că ea vine din '90 încoace tot mai năvalnică, fără orizonturi de dezamorsare.
    Pe înserate, mai alaltăieri, şeful statului a revenit în forţă şi a dat girul blasfe­miatului Executiv: "Actualul Guvern va avea toată susţinerea mea cu condiţia să realizeze programele din campania electorală, şi doar atât timp cât nu face legi pentru clienţii politici..." Iscusit limbaj protocolar, în care a rămas o portiţă de re­fugiu pentru o oareşce posibilitate. Şi nu ne îndoim de faptul că uşa cu pricina nu va rămâne veşnic zăvorâtă. Între tururile prezidenţiale de forţă, Băsescu şi-a con­diţionat primirea solilor alianţei guvernamentale de trecerea "unor restanţe" pentru că nu este de acord cu "o întâlnire de imagine". Care imagine după atâtea clişee neizbutite de aproape un an de zile? Apt în toate, preşedintele ţării a dat sfaturi punctuale spre refacerea Legii spitalelor, pentru organizarea concursurilor la şefia vămilor şi la deconectarea de la surse lesne de curent electric a marilor profitori şi altele pe deasupra. Şi cum repetiţia este mama învăţării, nu s-a mai amintit ni­mic despre notele SRI, ca să rămânem neinstruiţi încă vreo patruzeci de ani, nu s-a deconspirat ziaristul cu şantajul din raţiuni diplomatice, de igienă morală.
    Nu lipsesc din vacanţa noastră cu intermitenţe comentatorii care s-au aruncat ca vulturii pe cuvintele rămase spre ciuguleală. Laolaltă s-au trezit vorbind toate culorile şi siglele partidelor: aliaţii au aplaudat aproape la unison, cu rezervele nuan­ţate ale lui Dan Voiculescu, Geoană încă nu este forţos pentru guvernare cu povara corupţilor pe umeri, alţii şi-au adjudecat frazele după interesul momentului şi lista poate să continue. Noi ceilalţi, duşi cu zăhărelul mai scump, cu benzina cea mai rafinată la preţ, cu taxele care tot cresc într-un an cât în şapte, nu mai avem motive de iritare ca să nu spunem vorbe cu păcat.

---