Anul trecut, Uniunea Europeană ne-a declarat, cam printre dinţi, economie de piaţă funcţională. Semn clar că nu şi-a făcut temele, ci a vrut doar să facă un cadou electoral PSD. Dacă anul trecut semnele că România n-are economie de piaţă funcţională ţineau mai mult de arieratele de mii de miliarde, de neplata im­pozitelor şi taxelor mai ales de firmele de stat, al căror exemplu a fost preluat şi de firme private, acum este cât se poate de clar că avem doar 3 sectoare în care se aplică legile pieţei: piaţa ţărănească, cea a combustibililor şi cea a tehnologiei informatice şi de comunicaţii. Ca să nu ne pierdem prin meandrele vorbelor, să studiem "sinergia faptelor", ceea ce ne va feri de "meandrele concretului". În acest an, 3 mari producători de ciment au fost amendaţi cu zeci de milioane de dolari pentru că s-a constatat că au făcut cartel pentru stabilirea preţurilor. Par­tea bună este că două dintre companii au plătit deja amenda, iar a treia a a­nunţat că nu mai intentează proces statului şi va plăti şi ea amenda.
    Acest exemplu vine în contradicţie cu ce se întâmplă în sectorul furnizorilor de Internet. Unde, de-a lungul anilor, numărul furnizorilor s-a tot redus. Însă, poate paradoxal pentru noi, preţurile n-au crescut, ci, din contră, au scăzut, fie direct, fie prin oferirea de noi facilităţi şi menţinerea constantă a preţului - în dolari sau euro. Iar în lei evoluţiile cursului valutar se reflectă lună de lună: creşte leul - sca­de preţul, scade leul, beneficiarul plăteşte mai mult. La fel se întâmplă cu com­ponentele de calculator şi cu aparatele electronice, ale căror preţuri sunt tot în valută, chiar dacă plata se face în lei. Acum câţiva ani, când un cutremur din Taiwan a afectat producţia memoriilor pentru computere, preţul acestora s-a triplat. Un vecin chiar remarca faptul că memoriile din calculatorul lui au ajuns să valoreze mai mult decât restul calculatorului. Da, dar când producătorii de me­morii şi-au revenit, preţurile au scăzut la fel de drastic, lucru reflectat şi la noi. După eliminarea accizelor la unele produse, ca aparatele foto digitale, preţurile au scăzut cu procentajul respectiv. Ceea ce nu s-a întâmplat în cazul medica­mentelor când s-au redus taxele.
    La fel e şi în cazul pieţei agricole ţărăneşti: e recoltă bună, scade preţul. E re­coltă slabă, creşte preţul. Iar de anul trecut şi în cazul combustibililor s-au făcut simţite atât cotaţiile de pe plan internaţional, cât şi evoluţiile cursurilor valutare, iar preţurile ba cresc, ba scad. Chiar dacă, de cele mai multe ori, creşterile sunt mai mari decât scăderile... Dar în rest?
    Anul acesta leul s-a făcut tot mai greu în raport cu euro şi dolarul. Şi? S-au re­dus preţurile produselor alimentare din import? S-au redus preţurile la electro­casnice, la mobilă şi alte bunuri de larg consum? Nţţ! De preţurile la energie ce să mai zicem? Au o singură tendinţă, de creştere. Sigur, mi se va obiecta că FMI, că UE, că trebuie să ne aliniem preţurile celor din UE. Ştiţi ce s-a întâmplat în SUA acum vreo doi ani, când a fost în California criză energetică? Păi le-a crescut preţul cu 50% peste noapte. Nu pentru că aşa au vrut Bush, Schwar­tzenegger, UE sau FMI, ci pentru că aşa a dictat economia de piaţă funcţională. Or, la noi, ce s-a întâmplat acum câţiva ani, într-un an secetos? A crescut preţul energiei electrice fiindcă a scăzut producţia de curent produs de hidrocentrale. Corect. Dar când au venit ploile de toamnă, încât au fost şi câteva inundaţii, credeţi c-a mai scăzut preţul? Ei, aş! Doar "trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul". Păi acum, cu potopul din acest an, Kilowattul trebuia să ajungă la doi lei şi cinşpe bani (vechi), vorba aia! Aşa că, până la economie de piaţă func­ţio­nală drumul e lung şi e şi stricat de inundaţii...

---