Un cataclism zgomotos s-a iscat ca din senin în jurul aceloraşi stenograme care au bulversat minţile unora în ajunul primului tur de scrutin de la pre­zi­denţiale în anul electoral trecut. Coincidenţă sau nu, ele apar din nou ca o ameninţare pe calea "net"-ului taman în preziua sesiunii extraordinare a Sena­tului cu menirea expresă să-şi schimbe Regulamentul. Sursa "o" ascunsă în do­sul pseudonimului Mihai Eminescu, ilustrul nume al poetului nepereche fiind târât gratuit într-o dispută departe de romantismul liricii sale, formulează pre­tenţii exorbitante, pretestează condiţii care apar de nerespectat din partea PSD-ului incriminat. Noaptea trecută a marcat termenul limită, de gândire, până la care Adrian Năstase şi Dorina Mihăilescu, stenografa PSD, ar fi trebuit să re­cunoască autenticitatea stenogramelor. Retras, izolat în aşteptarea destinului, a prăbuşirii finale, Năstase nu este dispus să şi le asume considerându-le ab initio "atacuri murdare" puse la cale de Alianţa PNL-PD. Evenimentul decon­spi­rării stenogramelor, într-adevăr excepţional, are în interior un personaj abil, mis­terios, decriptat în persoana chestorului general Virgil Ardelean cu numele de cod Vulpea. Se presupune că el ar fi pus mâna pe documentele cu pricina, omul asigurându-se în maniera profesiei sale pentru zile negre indiferent de cine ar deţine puterea. Din nou analişti politici, jurnalişti, purtători de vorbe au ieşit în faţa mulţimii să-şi expună părerile. S-au lansat teorii, ipoteze şi câte şi mai câte vizavi de stenogramele pesediste. Chiar şi penalul în care se prezintă ca "mar­tori" personajele PSD implicate, în frunte cu Adrian Năstase, Rodica Stănoiu, a fost judecat în plenul naţiunii de "istoricii vremii", cel mai înverşunat trezindu-se Ion Cristoiu, atotcunoscătorul a ceea ce mişcă în ţara asta. Şantaj-neşantaj, ste­nogramele sunt reale afirmă, mai cu jumătate de gură, neprietenii pesedişti ai lui Năstase, Mitrea fiind crezut de cei care vor să-l creadă. Ca un bun jucător de şah, navigatorul pe Internet, cu site-uri şi adrese în State, în Australia ori aiu­rea, cunoaşte bine regulile jocului ascuns în întunecimea nopţii şi în tehnologia electronicii supunându-şi victimele unor aşteptări cu surprize aidoma "răpitorilor" în serie. El nu cere răscumpărări de nici un fel, deci nu-l interesează uriaşele averi ale celor lezaţi, ci aşteaptă o răsplată ce sigur va să vie din partea acelora pe care îi slujeşte acum. Că altfel e greu de presupus că îţi asumi riscurile unui război de anvergură fără să împarţi prada. Or Vulpea, dacă ea şi-a băgat cumva coada într-o asemenea afacere, nu este tocmai la vârsta celebrilor hakeri dornici de senzaţional. Stenogramele, dezvăluirile ce le însoţesc vor cântări enorm în proiecţia aripii pesediste pe care o flutură Adrian Năstase. De pe acum se conturează o diminuare a imaginii ex-preşedintelui de partid, sondajele recente indicând şi insensibilitatea maselor la debarcarea din postura de "prezident" al Camerei Deputaţilor. Căderea capului lui Năstase sau al lui Văcăroiu nu mai afe­ctează mulţimea. Au apus vremurile de euforie colectivă. Mai nou totul se rea­lizează algoritmic, se demonstrează şi se demontează punctual.
    Zvonistica îl erijează, pe fondul scandalului cu stenogramele, pe Mircea Geoa­nă drept pretendent la şefia Camerei Deputaţilor. O manevră care dă de gândit şi expediază problema la apatia tratativelor de fuziune între partidele Ali­anţei. Dar pe axa unei coaliţii sau a stenogramelor aproape orice este posibil.
    O iluminare oricât de târzie în viaţa noastră politică este cu siguranţă mai bu­nă decât bâjbâiala aceasta în ape tulburi, în mâlul infestat de croieli diabolice.

---