Ce fel de politician e Călin Popescu Tăriceanu, continuator al tradiţiilor libe­ra­le implementate în România de clanul Brătienilor, ne-am putut convinge în a­ceas­tă vară, când s-a învârtit în jurul cozii precum maidanezii lui Băsescu ame­ninţând că demisionează "ire­vocabil" din fruntea Guvernului, pentru ca apoi, tot "ire­vo­ca­bil" să renunţe. Şi a făcut-o doar de dragul năpăstuitului popor român, crunt lovit de puhoaiele dezlănţuite. Mai mult ca sigur că tot atunci, şi tot "irevocabil" şi-a sem­nat sentinţa de om politic mărunt şi complexat. A rămas în fruntea "săgetă­torilor" doar datorită devotamentului fără margini arătat de ciracii din filialele jude­ţene, acolo unde s-a declanşat deja prigoana împotriva susţinătorilor lui Stolojan, cel ce s-a arătat "cu moartea pre moarte călcând".
    Şi ca să ne convingă pe deplin că este un dansator desăvârşit, nu numai pe Litoral, la concurenţă cu cazaciocurile lui Băsescu, iată-l pe Tăriceanu făcând piruete şi pe ringul finanţelor. N-am ajuns încă să frunzărim un raport financiar-contabil al firmelor pe care le păstoreşte. În consecinţă nu ne vom hazarda să dăm verdicte "irevocabile" asupra calităţilor sale de manager. De asemenea nu ştim care sunt criteriile care stau la baza politicii sale de afacerist sadea, atunci când nu face parte din alianţa aflată la putere şi nu comercializează herghelii întregi de cai putere către companiile de stat. Nici nu întrezărim cum reuşeşte să-şi stabilească o strategie de lungă durată, în timpul liber, când îşi consiliază propriile firme, de pe poziţia prim-ministrului artificier, detonator de petarde fumi­gene aproape săptămânal.
    De ceva vreme, cei din coaliţia majoritară ne tot arată pisica neagră a creşterii TVA. Când ne ameninţă un lider cu săgeata în mâini, imediat ne linişteşte un "şef" democrat care afirmă că or fi alunecat ei spre dreapta, însă ţelul suprem al politicii lor rămâne grija faţă de cei mulţi şi năpăstuiţi. Când "bomba" o lansează vreun ministru lunatic, ce vorbeşte în somn (repetând ce a auzit la ultima şedinţă a partidului) o contramandează chiar premierul. Iar când se trezeşte bombănind Tăriceanu, o contracarează tot el, spunând zâmbitor că nu a fost bine înţeles. Şi apoi revine, aşa cum a făcut-o acum câteva zile, "urechiat" tocmai de şeful de la Finanţe, care luându-şi nasul la purtare a afirmat clar că doar EL este în măsură să stabilească dacă, şi când se va mări TVA. Baş de mai pricepem ceva!
    Şi cum în campania electorală Alianţa DA se lăuda că dispune de suficienţi specialişti pentru ca sloganul "Să trăiţi bine" să prindă contur, poc apare şi doc­tul: Traian Băsescu în persoană! Pe loc el a găsit fondurile necesare Sănătăţii. La o dezbatere, organizată la Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură a Ro­mâ­niei, şeful statului ne-a liniştit: "Dacă este nevoie de bani la Sănătate, hai să ne îndreptăm cu accizele spre furnizorii de boală. Dacă la energie am liberalizat piaţa cu un an în avans, nu văd de ce am aştepta până în 2010 să accizăm la nivel european consumul de ţigări". Ei bravos naţiune...
    Păi în aceste condiţii ce să mai înţeleagă un investitor serios? Cum poate el să-şi elaboreze o strategie pe termen lung, un buget, dacă nu ştie când şi cu cât se măresc TVA şi accizele? În schimb, micii comercianţi, mai inventivi, percu­tează primii la aceste fumigene, mărind preţurile de teamă că mai târziu le vor scădea vânzările. Şi din toată această vânzoleală cel mai adesea suferă omul de rând, pentru că, nu-i aşa, unda de şoc trece negreşit prin buzunarul său.
    Ce nu reuşesc să priceapă potentaţii noştri de astăzi este faptul că orice de­claraţie nesăbuită pe tema fiscalităţii are un ecou formidabil pe piaţă. Uimitor, pentru că ei sunt jucători la bursă, iar la bursă, cine deţine informaţia ori cine o manipulează câştigă cel mai mult. Şi dacă nu sunt convinşi, atunci să solicite de urgenţă o audienţă la George Soros...

---