De luni, aproape un milion de studenţi de la universităţile de stat şi particulare acreditate din întreaga ţară şi-au început cursurile. Trecând peste greutăţile ine­rente oricărui început de an - bătălia "pe viaţă şi pe moarte" a părinţilor şi studenţilor pentru a putea prinde un loc într-un cămin studenţesc sau o chirie mai ieftină într-o garsonieră sau un apartament - anul universitar 2005-2006 mar­chează europenizarea învăţământului superior românesc. Din acest an, potrivit noilor prevederi ale Legii învăţământului, durata studiilor de licenţă s-a redus la trei ani, iar masteratul a căpătat un statut definitoriu în integrarea absolventului pe piaţa muncii, având o durată de doi ani. Practic, studenţii vor învăţa mai puţin cu un an pentru a obţine diploma de licenţă, însă această diplomă nu va fi suficientă după absolvire. Astfel, studenţii vor mai avea nevoie de un master, care va dura doi ani, iar cei care vor să aibă şi doctoratul, vor trebui să mai studieze încă trei ani.
    Noutatea europenizării mai constă şi în faptul că, pe lângă diploma de licenţă, fiecare student român va primi automat şi "suplimentul de diplomă", emis într-o limbă de circulaţie europeană, care asigură recunoaşterea studiilor din România pe piaţa muncii din Uniunea Europeană. În acesta, pe lângă datele din foaia matricolă de până acum, vor fi adăugate mai multe informaţii (participările la di­ferite manifestări ştiinţifice, media minimă şi maximă a promoţiei etc.). Se speră astfel ca în anul 2008, un absolvent din România să poată să profeseze în stră­inătate pe baza diplomei obţinute în ţară. Ministrul Mircea Miclea este destul de încrezător în noul sistem susţinând că "dă posibilitatea afirmării personalităţii studentului, a creşterii răspunderii personale pentru pregătirea sa".
    Din păcate, această restructurare a studiilor universitare este, deocamdată, mai mult pe hârtie sau în bunele intenţii ale ministrului. Majoritatea universităţilor sunt rămase în urmă la capitolul consiliere şi orientare în carieră, astfel că, ele nu pot preciza încă studentului ce calificare, competenţe şi aptitudini îi oferă fiecare specializare. În plus, curricula multor universităţi nu se adaptează noilor cerinţe, existând foarte multe cazuri în care s-au păstrat toate cursurile, înghe­suind practic pe parcursul celor trei ani materia care se făcea în patru ani. Asta, desigur, pentru a se păstra anumite cursuri, a­nu­mite ore, anumite catedre, anu­miţi profesori...
    O altă tară a învăţământului superior actual o reprezintă subfinanţarea de la bugetul de stat. Deşi în lege se spune că învăţământul superior este sprijinit de stat, acesta se face aproape în totalitate pe banii studenţilor. Vrei o adeverinţă - plăteşti, vrei o foaie matricolă - plăteşti, vrei să împrumuţi o carte - plăteşti ş.a.m.d. Apoi salarizarea profesorilor şi a celorlalte cadre universitare este mult rămasă în urmă. Din această cauză, în chiar prima zi a noului an universitar, au început şi protestele. Federaţia "Alma Mater" a pichetat luni, timp de două ore, sediul Ministerului de Finanţe, pentru a-şi manifesta nemulţumirea în legătură cu neindexarea salariilor din învăţământul superior pe anul 2005, precum şi pentru a determina Guvernul să aloce 6 la sută din PIB în bugetul pentru anul 2006. Mitinguri de protest sau greve japoneze au mai avut loc şi la Timişoara şi Braşov, protestatarii subliniind că "au salarii aproape la fel cu portarii unor instituţii pu­blice". Cu toate acestea, premierul Tăriceanu a afirmat cu ocazia deschiderii no­ului an universitar că "cel puţin în acest an, salariile în învăţământ nu vor mai putea creşte, din cauza inundaţiilor". De ultimă oră, liderii protestarilor au anunţat că în majoritatea centrelor universitare se desfăşoară în prezent referendumuri privind declanşarea unei greve generale în luna noiembrie a acestui an. Astfel, s-ar putea să intrăm în Europa la început cu grevele şi, cine ştie când, şi cu stu­diile universitare...

---