După ce, timp de câteva zile, ex-ministrul pesedist al Justiţiei, Rodica Stă­noiu, a ţinut prima pagină a cotidianului "Evenimentul Zilei" prin relatarea modului fraudulos în care a făcut-o notărăşiţă pe nevasta fostului ei coleg de cabinet, Mi­ron Mitrea, d-na Rodica a revenit ieri în forţă în prim-planul ziarului citat dar şi al "Cotidianului", graţie felului neortodox în care şi-ar fi fabricat pensia de magistrat, devenind o "pensionară căpuşă". Matrapazlâcul a ieşit la iveală în momentul în care Rodica Stănoiu a fost dată în judecată de Ministerul Justiţiei pentru că ar fi obţinut ilegal decizia de pensionare în urmă cu patru ani, la scurt timp după ce a devenit ministru în cabinetul Adrian Năstase. Concret, la numai două luni după ce a fost numită ministru, Stănoiu ar fi cerut Ministerului Justiţiei (adică propriilor subordonaţi) eliberarea unei adeverinţe pentru a-şi putea întocmi dosarul de pensionare. În cererea de chemare în judecată formulată de conducerea actuală a ministerului este reclamat faptul că fostul ministru PSD era magistrat de doar două luni, adică din momentul numirii sale în funcţie, şi nu de 25 de ani, aşa cum prevede Legea 92/1992 pentru organizarea judecătorească. Din postura de proas­păt pensionar, plătit cu 20 de milioane de lei pe lună, Rodica Stănoiu a condus cu normă întreagă Justiţia, încasând desigur şi salariul aferent postului ocupat. Chestionată pe această temă, d-na Stănoiu a dat un răspuns cât se poa­te de previzibil: "Eu sunt cea care a dat aviz de cercetare în dosarul «Flota». De aceea sunt acum chemată în judecată. Totul are la bază o chestiune po­li­tică".
    Modul acesta de a vorbi nu este singular în PSD, reforma Justiţiei ca şi acu­zele de corupţie la adresa "peştilor mari" fiind prezentate, inclusiv la Bruxelles, drept acte antidemocratice, de persecuţie politică. Slavă Domnului că de acolo ne vin semnale care indică faptul că lamentaţiile liderilor PSD sunt privite mai degrabă ca nişte mostre de tupeu. Săptămâna trecută, de exemplu, a fost la Bucureşti Franco Frattini, comisarul Uniunii Europene pentru Justiţie. Cu adresă directă la PSD, el a lăudat pachetul de legi adoptat în luna iulie întrucât acesta "a stabilit principiile independenţei magistraţilor". De asemenea, pentru prima dată un oficial european a spus răspicat că introducerea clauzei de salvgardare în 2004 s-a datorat scepticismului faţă de performanţele Bucureştiului într-un moment în care PSD-ul se afla la putere: "La sfârşitul anului 2004, eram, mai degrabă, pesimişti în privinţa capacităţii României de a accelera reforma sis­temului juridic. Cu toate acestea, astăzi, sunt în măsură să vă împărtăşesc satisfacţia noastră deplină pentru ceea ce s-a realizat în ultimele nouă luni". Cu alte cuvinte, doamna Monica Macovei merită cu adevărat respectul şi recu­noş­tinţa noastră pentru tenacitatea de care a dat dovadă în impunerea reformei Jus­tiţiei din România într-un mediu extrem de ostil din pricina rezistenţei de oţel a "sistemului ticăloşit", dovedită în nenumărate feluri. Acestea au culminat cu în­cercarea de compromitere a ministrului Justiţiei prin intermediul unui scandal de presă de care întreaga breaslă a ajuns să se ruşineze.
    Cine se mai întreabă dacă în acest moment Justiţia din România a încăput pe mâini bune, dată fiind fragilitatea aparentă a d-nei Monica Macovei, n-are decât să citească următorul pasaj avându-l drept autor tot pe Franco Frattini: "Din martie 2005, România a adoptat o strategie de reformă ambiţioasă, dar indis­pensabilă, şi un plan de acţiune care conţine garanţiile necesare pentru edificarea unui sistem juridic modern, dacă şi numai dacă punerea în aplicare a acestora continuă conform termenelor stabilite". Cu alte cuvinte, jos pălăria în faţa d-nei Macovei, dar ea nu trebuie lăsată singură în lupta pentru însănătoşirea Justiţiei din România.

---