Ieri a intrat în dezbaterea finală a Guvernului proiectul de buget pe anul 2006. După cum se ştie, el a mai fost deja prezentat pentru o primă lectură membrilor Cabinetului Tăriceanu, având ca piatră filozofală proiecţia unui deficit bugetar de 0,5% din PIB. După o primă rundă de discuţii, ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, a concluzionat că "nevoile ministerelor sunt mai mari decât posibi­li­tăţile" şi împreună cu premierul Tăriceanu va mai analiza încă o dată justeţea so­li­citărilor fiecărui minister. Unele bugete ministeriale vor fi cu siguranţă ajus­tate, mai ales că preşedintele Traian Băsescu le-a cerut zilele trecute, pe un ton des­tul de imperativ, ca bugetul pe anul 2006 să fie aşezat sută la sută pe proiecte. El a criticat, deocamdată la modul general, cererile exagerat de mari ale unor ministere, precum şi faptul că nu sunt precise în utilizarea banilor, şi i-a cerut premierului Tăriceanu să fie foarte atent, deoarece "aparatele ministeriale pro­movează priorităţi care, de multe ori, nu sunt ale guvernului şi ale populaţiei".
    După cum se ştie, premierul Tăriceanu a anunţat deja că prioritare la alocarea fondurilor bugetare vor fi infrastructura, cercetarea, sănătatea şi educaţia, do­menii în care vor fi finanţate acele proiecte necesare pentru îndeplinirea condiţiilor de integrare în Uniunea Europeană. De asemenea, se va urmări alocarea de fon­duri pentru a realiza o absorbţie cât mai ridicată a fondurilor comunitare alocate României. Domnia sa a concluzionat că Bugetul pe 2006 va permite în cele din urmă menţinerea stabilităţii macro-economice a României, în condiţiile în care se prognozează un deficit destul de ridicat al contului curent.
    Revenind la construcţia bugetului pe anul viitor, în ultima perioadă de timp au fost nenumărate discuţiile, dezbaterile şi chiar certurile, atât în cadrul Alianţei D.A. PNL-PD cât şi în rândul partidelor din Opoziţie, pe tema fiscalităţii. Ba să se mărească TVA pentru a se face faţă cerinţelor de creştere a cheltuielilor bugetare în condiţiile aderării la UE, ba să nu se mărească deoarece colectarea actuală dă roade mai bune, ba să se majoreze alte impozite în locul TVA pentru a nu se inflama inflaţia, ba să fie crescute atât TVA cât şi alte impozite, pentru a se putea reduce contribuţiile sociale, ba să se obţină de la FMI în acest scop mă­rirea deficitului bugetar ş.a.m.d.
    Până şi în rândul analiştilor economici, părerile sunt împărţite. Astfel, Ilie Şer­bănescu (fost ministru al Economiei) spune că, în prezent, "încasările bugetare ale României nu depăşesc 29% echivalent PIB, şi astfel este imposibil ca ţara noastră să facă faţă exigenţelor şi obligaţiilor apartenenţei la UE cu un asemenea buget". El susţine că majoritatea statelor care au intrat recent în Uniunea Euro­peană, "chiar fostele state comuniste - Cehia, Ungaria, Slovacia, Polonia, au toate bugete de 36-37% echivalent PIB, iar cele mai vechi au 40% şi chiar peste în echivalent PIB". În aceste condiţii, el susţine că oricum, chiar dacă nu se va spune acum la adoptarea bugetului, fiscalitatea va trebui să mai crească în 2006. Domnia sa a precizat şi principalele domenii în care cheltuielile bugetare (şi deci, pentru acoperire, veniturile prin fiscalizare) trebuie să crească. "Educaţiei trebuie să-i fie destinat cel puţin 6% echivalent PIB (4% acum). Ocrotirea sănătăţii tre­buie să dispună cam tot de circa 6% echivalent PIB (4% acum). Nota de pre­zervare a mediului urmează să sporească anual cu 0,5-0,7%, timp de câţiva ani faţă de nivelul din prezent (...) Alocaţiile minime pentru infrastructură ar trebui să se majoreze cu 2% echivalent PIB, pentru a nu trimite programul de autostrăzi şi de reabilitare a drumurilor în secolul următor"...
    Pe de altă parte, tot un fost ministru, Mircea Coşea, crede că înăsprirea fis­calităţii în 2006 n-ar aduce nimic bun, "Poate ar aduce pe moment mai mulţi bani la buget, dar pe termen lung, cu siguranţă, ar produce o deteriorare serioasă a mediului de afaceri. Domnia sa crede că Guvernul României trebuie de aici îna­inte să stimuleze prin diverse pârghii financiare agenţii economici pentru a le asi­gura o acumulare internă de capital, astfel încât să poată face faţă concurenţei acerbe din Uniunea Europeană.

---