Ghimpele reformării Legislativului după un nou regulament a intrat în con­ştiinţa locatarilor de la Casa Poporului ca un ceva nou, primejdios. Abandonat din când în când de evenimente colaterale precum inundaţiile, care au transformat ţara în lacustră, ori probabilitatea gripei aviare, care reduce Delta la dimensiunea lacului cu lebede moarte, efortul debarcării preşedinţilor de la Camerele Parla­mentului se revigorează mereu în forme contradictorii după discursurile hoho­ti­toare ale şefului statului. Afinităţile intime ale pediştilor cu maimarele naţiei ali­mentează din plin zvonul că renunţarea la revocarea baronilor pesedişti din frun­tea consiliilor judeţene şi locale ar fi obiectul unui troc politic cu foştii la Putere în direcţia sacrificării celor două funcţii prezidenţiale ale Camerelor şi, implicit, a capetelor lui Văcăroiu şi Năstase, în schimbul păstrării oamenilor PSD din admi­nistraţia publică din teritoriu.
    Învăluită într-un nimb de jertfă, toată această tocmeală ia accente grave, ame­ninţătoare în spusele unor lideri de opinie din tabăra penelistă a Alianţei DA. Lu­dovic Orban pare a fi cel mai înverşunat şi bătăios punându-i la index pe pediştii căzuţi în amnezia modificării Legii administraţiei publice locale, ţintind şi ceva mai sus spre preşedintele Traian Băsescu care îşi schimbă de la o declaraţie la alta părerile dând peste cap convenţiile Alianţei (dacă ele au existat vreodată cu adevărat). În replică, PD-ul, prin vocea ministrului de Interne, Vasile Blaga, se apără acuzând faptul că însuşi Tăriceanu a admis tezele lui Băsescu, după ce în ultima vreme cei doi şi-au unit anturajele pe frontul comun al intereselor ţării. Erodaţi de atâtea lupte intestine, parlamentarii şi guvernanţii Puterii sunt ajutaţi pe alocuri de efective proaspete, de... rezervişti gata să treacă în linia întâi. O face Anca Boagiu, ministrul Integrării, prin acuzele vehemente aruncate în obra­zul parlamentarilor pe motiv că au o activitate păguboasă pentru politica integrării europene, prioritară, dezbaterea cu predilecţie a Regulamentului din Parlament fiind un blocaj gratuit. Cei care ridică primii mânuşa sunt, surprinzător sau nu, udemeriştii care au taxat-o dur pe d-na ministru impunându-i prezenţa la toate şedinţele cu teme din obiectul muncii ei, sugestie parafată de Camera Depu­taţilor. Stârnind o adevărată stare conflictuală în coaliţie, anatema Ancăi Boagiu care lovea clar în toţi parlamentarii: "Pe televizoare ţipă cât îi ţin plămânii că îşi fac treaba şi că sunt în calendar, iar documentele pe care le am eu în faţă dove­desc că nu îşi fac treaba şi că nu sunt în calendar..." încearcă să fie comutată pe Opoziţie tot de aceeaşi doamnă într-o revenire după "verba volant". UDMR pro­fită de conjunctură şi încearcă să-şi asigure, conform principiului ambiguităţi pe care îl urmează, o confortabilitate pentru orice situaţie viitoare ameninţând că va cere scoaterea Regulamentului Camerei Deputaţilor de pe ordinea de zi, urmând ca acesta să se discute după 1 ianuarie 2007. O spuză în plus peste focul aprins deja de secuii care solicită aleşilor maghiari să ceară autonomie la Stras­bourg. Consecvenţi intereselor şi doctrinei Uniunii, udemeriştii refuză chiar şi pro­punerile conservatorilor la Legea minorităţilor, susţinând că este vorba despre o lege "a minorităţii, nu a majorităţii".
    Scurt pe doi, la ei trocul nu este discutabil, doar pentru ai noştri rămâne un capitol neîncheiat. Toată polemica asta îndreptată mai mult sau mai puţin în vânt, nu face decât să prelungească disconfortul tuturor de la vlădică la opincă.

---